Bugs Bunny de apartament

În Floreşti, unde se află cartierul general gropăresc, există foarte mulţi tineri. Cu puradeii din dotare, pentru că floreştenilor le place la nebunie să facă sex. Numai la noi în bloc sunt vreo 6 familii cu bebe. Între aceştia – o copilă foarte, foarte scumpică, isteaţă şi pistruiată ca o gresie de la Praktiker, şi aşa de roşcată de zici că-i vampiroaică din aia irlandeză care îţi haleşte sufletul cu pufuleţi. Io de fiecare dată când o văd zâmbesc în sinea mea şi-i mulţumesc proniei cereşti că e fată; pentru că, atunci când va fi mare, toţi vor dori să se cupleze cu fata cu părul roşu; pe când, dacă ar fi fost băiat, l-ar fi aşteptat o viaţă plină de refuzuri şi probabil că ar fi rămas virgin chiar şi după ce s-ar fi însurat şi ar fi avut copii.

Dar divagăm, dragi prieteni, divagăm: deci, într-o dimineaţă, cobor la container să arunc gunoiul – şi mai ales năcazurile pe care le făcuse Gropărelu’ în pempărşi, că primisem reclamaţii de la un prieten din Oradea că mirosea până la ei. Şi, după ce arunc biohazardul, mă pune instinctul să mă uit în sus; şi o văd pe păpuşica cu păr de portocală că stătea pe balcon şi se uita la lume.

– Ce faci, frumoasă mică? o salut eu.

Copila are vreo 4 ani.

– Bine, zice ea.
– Super, zic eu.

Urmează o tăcere de câteva secunde, timp în care eu cred conversaţia, pe bună dreptate, încheiată.

– Nenea! mă strigă ea, după o secundă.
– Da! zic.
– Vrei să-ţi spun ceva?
– Zi! zic eu.
– Am un iepuraş!
– Wow, zic eu.
– Da, zice ea.
– Unde? zic eu.
– E aici înăuntru, zice ea, şi arată către uşa de la balcon.

Ce să-i mai zic fetiţei? Că deja eram la colţul blocului.

– Şi ce face iepuraşul?

Şi atunci fetiţa îmi dezvălui năcazul ei cel mare.

– Aaaaaaapăăăăi… se cacă prin toată casa…

14 lovituri, dă-i și tu!