La Mega

Mă duc la Mega să cumpăr cele trebuincioase, dar fără bere – este totuși prea devreme în zi, berea se bea după ora 8:30 dimineața.

În fața mea – un cuconet. Coșul plin. O aud cum se scuză pentru berea fără alcool cumpărată, dar e ziua ei în curând. Fiind un pic prea departe, nu mă bag în seamă să-i urez cele cuvenite – mă oferisem mai devreme să o ajut cu scanatul, dar nu mă auzise. Abil cum sunt, în timp ce-mi eliberam mâinile în posibilitatea unui eventual ”da”, mi-au căzut roșiile Gusturi Românești pe jos, așa că am decis să nu mă mai fac de râs și-n continuare.

Vine momentul plății:
– Cheș sau card? întreabă duduia de la casă.
– Ha?
– Cum plătiți, cheș sau card?
– A, cheș! Nici n-am cardul la mine, dar am bani!

Și scoate 100 de lei. Apoi continuă:
– Am bani, că am pensie. Noroc că am și pensia de refugiat, altfel…

Ros de curiozitate istorică, dau s-o-ntreb ce fel de refugiată este? Bărăgan? Basarabia? Siria?

Nu apuc, pentru că doamna continuă discuția:
– …altfel beleam cariciu’.

De râs, mi-au căzut iarăși roșiile pe jos – abil, cum sunt.

Nu se știe sursa pozei fotografice