– Tati! Vezi de roşie!
– Ha?
– Vezi de roşie!
– Ce roşie? Vrei să-ţi cumpăr roşie?
– Nuuuuu! Vezi de ro-şie!!!

Mă trec toate sudorile (vorba aia, o blondă se trezi într-o dimineaţă plină de sudori; după o juma’ de oră, se treziră şi sudorii): ce va păţi eroul nostru, oare va face o criză din nou?
– Tu muiere! Ce vrea copilu’ ăsta?
– Gropărel, dragu’ lu’ mama – sare mămica repede în schemă – s-o întâmplat ceva?
– Mami! Vezi de roşie!
– Ce roşie să văd?
– VEZI DE ROŞIE!!!!
– Ioi, opreşte maşina, că nu mai pot. În fiecare după-masă aceeaşi criză! Da’ ce-o fi cu el!

Tot sângele i s-o urcat la nievastă drept în obraji, zici că-i lampion.
– Muiere, pliz relaxează-te şi încearcă să afli ce vrea pruncu’!
– VEZI DE RO-ŞIE!!!! VEZI DE RO-ŞIE!!!!!!

Ca o mantra repeta ăsta micu’. Ca o placă stricată.
– Iară eu! Că tu de fiecare dată te pui la volan, şi mă laşi pe mine să mă ocup de micul mustang! protestează ea.
– Iubita mea, dacă ai şti să parchezi te-aş lăsa pe tine să conduci, na!
– Siiiigur! Uite cine vorbeşte, luna şi accidentul!
– Ce lună şi accident? Ultima dată când m-am băgat în fundul cuiva o fost prin iarnă!
– Dada, vorbeşte domnul mai mult ca perfect!!!!
– Ce spuseseseşi? încerc eu să o dau pe glumă, iarăşi; şi iarăşi fără succes.
VEZI DE ROŞIE!!!! urla Gropărelu’, de se crăpau gheţarii şi parbrizele taman hăpt prin Groenlanda.
– Roşie! Vrea roşie! Maşina roşie, Gropărel? Să-ţi ia tati o maşină roşie? Sau o roşie? O tomată, ceva? O gogonică?
– NU!!! VEZI DE ROŞIE!!!!
– Muiere, mă las păgubaş. Io opresc maşina, mă dau jos şi-l las să urle până se linişteşte, doară n-o zbiera o veşnicie!
– Sigur! Dă bir cu fugiţii, că aşa faceţi voi, bărbaţii! Sunteţi toţi la fel!!!

Cu vreo 20 de minute mai devreme:
– Tu muiere! Îl mai ţii minte pe Dinescu?
– Care Dinescu?
– Ăla, ştii tu, fostu’ Caţavencu; ăla de are amu emisiune pe TVR 2 şi nu lasă invitaţii să vorbească, că numai el le ştie pe toate; el şi cu tine, iubita mea, fireşte!
– Ce-i cu el?
– Păi am prins de la el o reţetă cu sfeclă roşie, pe care o prăjeşti în tigaie ca pe cartofi; şi aş vrea să o-ncerc. Deci mergem prin piaţă, să iau sfeclă roşie, pentru că viaţa e prea scurtă ca să nu profiţi de sfeclă roşie.
– Aşa e; viaţa e prea scurtă ca să nu profiţi de sfeclă roşie! zice nevastă-mea, supusă ca o cadână.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 15 comments

  1. ComiCultural Reply

    Să-ţi zic şi eu una de-a juniorului meu, aş face un blog doar cu poantele lui, marcate de la 3 la cei 8 ani juma, cât are acum.
    Prin februarie, luam micul dejun. La un moment dat, îmi fornăie printre fosele înfundate: “Vreau miere roşie în bulion”!
    3 secunde mi-au trebuit să înteleg ce dorea. Bunică-sa îi pusese miere într-un borcan care adăpostise “Roşii în bulion”. Eticheta n-o răzuise, doar bulionul îl terminase. Iar mierea îi venea ca turnată.

  2. Elena Reply

    Asta era interbare pe care am auzit-o de n+1 ori cand era fi-miu mic..de ce plange copilul???…Mai, daca as sti, eu as castiga Premiul Nobel pt descoperirea secolului!

  3. alin Reply

    Frate-mio pe la vreo 4 ani, eu la 14 …il duc la o gramada de piese la teatrul de papusi, ala de pe eroilor, si dupa vreo luna de spectacolo il intreb: “no zi ma cipica, ce poveste ti-a placut cel mai mult, ca sa mai mergem?”
    “cel mai mult mi-a placut aia cu Canicio”
    “!@#?”:!@???, care, ma?”
    ” Aia faina, aia cu Canicio…”
    “No, zic eu, du-te-n colo de figurant, ca nu stiu nicio poveste cu Canicio si nici nu te mai duc la teatru ca n-ai inteles nimic”
    Zis si facut, vreo 2 luni n-am mai mers la teatru, pana cand m-au santajat (direct in jeb) ai nostri parinti cu niste bani de bere si l-am dus din nou.
    Si incepe piesa: “A fost odata Canicio data…” si ma uit la Cipica si, intr-adevar, era piesa lui favorita.

  4. Marian S Reply

    Al meu domn Goe era mai mititel pe vremea în care toţi românii erau milionari. Tac-su` câştiga câteva zeci de milioane, era 3 mii de lei o pâine, 1-2 mii firul de ceapă, 2-3 mii legătura de salata, etc.
    Juniorul tot băga la cap asemenea informatii utile şi ne trăgea de haine când auzea pe la tarabe de preţuri mai bune. Aia cu cititul de pe etichete a venit un pic mai târziu.
    Mă întreabă ceva într-o zi, eu n-am chef si răspund:
    – De-aia! De kiki, de Miki, de trei lei ridichi.
    Mda. A acceptat cu greu lipsa mea de informare, dar nu a comentat nimic.
    Vine şi vremea mea:
    – De ce nu vrei să facem ordine şi să-ti pui jucăriile in cutie?
    – De… două mii!!!
    – De ce, măăăăăăă?
    – De două mii!!!
    – Cum vine asta?
    Aici avea un pic de lapsus:
    – De ridichi de două mii!!!
    Deci fiţi atenti la leii cei noi şi nu mai vorbiti niciodată în lei vechi. Nu-i frumos să zăpăciti copiii cu termeni de-ăştia grei: milioane, miliarde… :mrgreen:

  5. alin Reply

    Mariane, jeb e un fel de oglinda sufletului, e locul ala in care daca ai ceva te simti ‘barbat’, iar daca bate vantul prin el musai tre’ sa bagi o pereche de sosete ca sa te simti barbat. Sau un regionalism care vine de la unguri… cum preferi. Acum, numa’ nu ma intreba, te rog, ce inseamna musai. 🙂

  6. Electrocutator Reply

    @alin: eu stiu ca in sarbeste buzunarul e “gep”(scris foneticeste), cred ca la voi a ajuns “jeb” venind pe filiera de sub saua calului 😉

  7. alin Reply

    @electrocutator: cuvintele imprumutate din alte limbi (ma refer acum la cele de demult, nu la neologisme) erau de obicei luate sub forma lor fonetica, presupunand ca n-aveau la saua calului wireless care sa permita comunicarea scrisa. Si, ulterior, transcrise in limba care le-a adoptat. Jeb vine din frantuzescul zseb pe care vecinii de peste Tissa e posibil sa-l fi luat/trimis si la sarbi.

  8. boadracu Reply

    Io am cerut parintilor si am plans doua saptamani dupa jaji(se citeste cum se vede). Era tractorasul. 😳

  9. deea Reply

    Fiu-meu a urlat odata pe masina din alba Iulia pana in Cluj ca lui ii trebuie musai….belduldu. Numa’ dupa ce am ajuns acasa si am deschis portbagajul am inteles ca belduldu era buldozerul lui de jucarie 😉

  10. Ion a lu' Ion Reply

    – Mananci mamaliga cu branza ?
    – Nu, mananc mamaliga cu lingura!

    😯

  11. Andor Reply

    Mergem cu masina acasa, trecem de giratoriu (unde de obicei fac stanga la Profi) si o tin drept in fata, cata casa (mai ma cca 5 min de mers)… Ala mare (3.5 ani) incepe:
    – Hiiiii, mmmmmmm, oaaa !!!!

    1. De ce plangi, ma?
    2. Ca v’eau acasa!
    3. Pai si unde mergem noi acuma?
    4 Acasa!
    5 Si-atunci…. (recititi punctele 1-4 de 20 ori in urmatoarele 2 min)
    Intre timp ala mic (care nu vorbeste inca s-a apucat iar de studiat peisajele si nevasta-mea s-a inrosit ca sfecla lu’ Dinescu)

    6. Gata, tati! De ce toit repeti?
    7. Pai tu de ce repeti ca vrei acasa, nu vezi ca incolo mergem? Si de ce urli?
    … Pai io sunt mic!!!!

    No, mai zi ceva!

Leave a Comment

Your email address will not be published.