Era o vineri după-amiază frumoasă: păsările ciripeau, natura se pregătea de asaltul consumatorilor de bere la PET, iar Greuceanu, regele pavajelor, primi un telefon de la muncitorii pe care-i avea antamaţi la o lucrare:
– Şefu’, da’ musai să vii aici. Musai.
– S-o-ntâmplat ceva?
– Păi cam da.
– Vin imediat.

Patron-nepatron, s-o dus. Acolo, muncitorii sprijineau nişte cozi de cazma, fumau şi priveau gândiţi în zare.
– No! Care-i baiu’?

Muncitorii făcură feţe-feţe. Într-un târziu, un muncitor-adjectiv mai chitros rupse răcerea:
– Apăi şăfu’… noi ne-am tot gândit şi am zis aşa: dacă nu ne dai amu două milioane jumate de căciulă, noi nu-ţi mai terminăm lucrarea.

Greuceanu crezu că nu aude bine. Reuşi să articuleze un:
– Hă?
– Da. Că vine weekendu’ şi noi vrem să merem să bem o bere.
– Păi bă…

Greuceanu făcu rapid nişte calcule în minte.
– Da’ nu ne-am înţeles că vă dau nişte bani la finalul lucrării?
– Ba da.
– Şi salariile miercuri?
– Ba da.
– Am vreo datorie la voi, vreo restanţă…?
– Nu.
– Păi şi-atunci?
– Ce şi-atunci! Ori scoţi banii, ori îţi găseşti muncitori să-ţi termine treaba! Că noi altminteri nu-ţi mai stăm.

Greuceanu simţi îmbrăţişarea rece şi enrique-igrasioasă a unui colţ înspre care îl împingeau pungaşii lui de angajaţi.
– OK, zise el. Luaţi-vă lucrurile şi căraţi-vă.
– Păi cum? Şi cu cine termini lucrarea?
– Păi ce ştiu io acuma sigur e că nu cu voi! le zise.

Oamenii se luară şi plecară bombănind.

Greuceanu puse mâna pe telefon, îşi chemă partenerul (hinul nostru reciproc) şi celălalt asociat, îşi înfipseră domnii patroni cizmele de gumă în membrele inferioare, stuchiră în pălmi… şi dă-i! Pe la 11 noaptea, trei domni patroni terminară treaba a 7 muncitori. Gazda le dădu o bere, apoi dădură şi ei o bere gazdei, se făcură plăţile, Doamne-ajută! Plecară fiecare în treaba lui.

După vreo 5 zile, miercuri, Greuceanu se trezi dis-de-dimineaţă cu toţi cei 7 muncitori dezertori şi trădători că băteau la poarta sediului preacinstitei companii de pavaje:
– Cu voi ce-i, mă?
– Păi am venit să ne luăm salariile!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 15 comments

  1. horhe Reply

    “ca romanu` nu-i nici unu`….unde-s multi putea hi unu`”

  2. americanu Reply

    Banuiesc ca ii om bland 😈
    Altfel batea recordul lunetistului care a ucis 6 talibani dintr-un foc 😯

  3. diana Reply

    Ioi ce mi-ar placea sa zic ” nu pot sa cred!”. Da` nu pot. 🙁

  4. Marian S Reply

    N-aş vrea să îl supăr pe domnu` Greuceanu, nici pe gazda noastră, dar soluţia e foarte simplă şi foarte eficientă.
    Este vorba despre contract de muncă întocmit după toate regulile artei. :mrgreen:

  5. Groparu Nemernic Reply

    @ MNX: la alt patron pe care incearca sa-l faca de bani.
    @ Marian S: si daca ai contractul… ce? Te apuci sa te judeci cu zâdarul că nu ți-o terminat treaba la timp? PS: hinul lu’ hinu’ nostru e avocat, deci Greucică sigur are contracte beton.

  6. Zym3r Reply

    a si sarit @Mukallita in apararea gunoaielor. o fi unul din ei,? cine stie?

  7. florin Reply

    neste lovituri de cazmale peste picioare si neste lopeti pe spinare merita muncitorii aia spurcati. Probabil inca se cred la C.A.P.

  8. Groparu Nemernic Reply

    @ zym3r: nu e, ca o cunosc pe Mukallita. E insa aceeasi perceptie gresita ca “daca ma plateau mai bine, munceam mai mult!” – nimic mai neadevarat.

  9. Încă două cu muncitorul român | InSibiu Reply

    […] cum îi merge și mi-a spus o poveste aproape identică cu ce citisem de dimineață la Groparu (orice se vorbește de muncitorul român e adevărat): are clienți și activitate, dar nu găsește un angajat de încredere. A luat un băiat care […]

Leave a Comment

Your email address will not be published.