Subsemnatul Groparu declar următoarele: în data de vineri, 1 Martie, numitul Greuceanu, naşul gropăresc, mi-a dat un telefon ca să ne vedem la o ciorbă, întrucât venise cu treabă mare prin Cluj.…continue reading →
Pleacă nievasta la o bere cu băieţii, ca în fiecare zi de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri; noroc că mai apuc şi eu să stau cu Gropărelul în weekend, altfel nu ştiu ce m-aş face.…continue reading →
În frumoasa săptămână care tocmai s-a încheiat, părinţii gropăreşti mă anunţă că doresc să-şi petreacă weekendul cu tânara mea familie. La ce vin bun are Gropăroiu, asemenea intenţii pur şi simplu nu se negociază.…continue reading →
Dacă sunteţi posesori de creieri funcţionali, aţi aflat deja că civilizaţia umană a început în România, mai exact în Transilvania; iar dacă nu erau românii, mai exact ardelenii, lumea ar fi fost doar în secolul XIX, XVIII sau chiar XXV. Asta o ştiţi deja - altfel nu aţi citi aceste cuneiforme digitale, voi, urmaşi ai marelui Zamolxe/Zalmoxis/Zalmoxe/Zamolxis!…continue reading →
Într-o bună zi, chiar bună pentru tine, îţi scapără mintea un fluture de idee genială care începe să-ţi umble prin creieri ca un titirez. O idee pe care o prinzi cu grijă, o creşti, o duci la suc şi la film şi îi cumperi haine de firmă. Periată bine şi dusă la spa, gâdilată-n talpă şi unsă cu uleiuri rare de palmier, ideea ţi se dăruie în întregime…continue reading →
...şi io dormeam cu gura deschisă şi picurîndă, că tocmai ajunsesem acasă de la Zolty, că am fost să-l mai izolăm o tură (mulţumesc frumos Adi şi Dan Olteanu şi Cristian Gog de ajutor) şi când am ajuns la căldurică, pe aşa o vreme norvegiană, am şi luat somn tocmai la emisiunea "Schimb de mame".…continue reading →
Era o zi de vară turbată, în care îţi simţi corpul mai unsuros ca o Scolopendra subspinipes.
După ce fac slalom printre toţi BMW-iştii turbaţi din Floreşti, cea mai de fiţe comună din Gilău, după ce reuşesc să pierd ultimele tomate la magazin, să cumpăr bere caldă (aia rece se terminase) şi pâine de alaltăieri ca o lespede bună de pavat un drum roman, ajung cu nievasta şi moştenitorul din dotare în faţa blocului.
Unde, colac peste pupăză, locul meu de parcare este ocupat.…continue reading →