Mamă, ce se-ntâmplă azi cu mine?
1. Era o iarnă friguroasă de-ţi picau dinţii pe jos, fără regrete. Era chiar iarna primăverii 2012.
Când iarna devine nesimţită, familia mea are una pereche blugi strămoşeşti, cu căptuşeală; îi păstrez pentru că poate mi-i cere vreodată NASA să testeze cum se simt cosmonauţii la minus zero grade Fahrenheit 9/11. Blugii ăştia sunt atâta de groşi, că stau pe mine gata-gata să plesnească – cum stă carnea pe unguroaicele grase, bine hrănite şi cu pielea albă; sau pe animalele alea de le zice alfabetul morse. Când îi port, îmi este imposibil să înfig ceva în buzunare; drept urmare, cheia de la maşină nu mi-a intrat în buzunar şi am pierdut-o când ieşeam de la firmă şi mă îndreptam către Opelaş. Cum ningea nebun de alb în ziua aia, nu am mai găsit cheia, deşi am strigat-o şi am fluierat-o pe străzi, noaptea.
Aşa că am umplut stâlpii de afişe “tăntălău, pierdut cheie Opelaş, ofer recompensă, rog seriozitate!” şi m-am întors cătrănit acasă – de parcă îmi pierdusem cheia de la maşină în chiar acea zi.
2. După nici o săptămână, am plecat la o sindrofie cu nişte bloggeri, la Torogoata lui Toiuţ (unde all inclusive-ul cu papa şi alcoale home made, ţin să vă reamintesc, costă numai 80 lei/noapte; da, de persoană, om sau femeie).
La plecare, portofelul meu – ia-l de unde nu-i, zici că-l mâncaseră caprele sau le intrase în funduri.
Am suduit năpraznic, am ameninţat destinul cu represalii, dar destinul era ocupat să facă sex cu soarta mea.
Pe drum, venind de la Scărişoara, m-a sunat cineva că mi-a găsit cheia de la punctul 1.
După o săptămână, după ce apucasem să anulez nişte carduri, portofelul rătăcit la pansiune a fost redescoperit într-o stacană de lemn. Cum a ajuns el acolo, dacă am fost bajocorit de destin sau de Gropărel, sau poate chiar de mâna mea beţivă – voi afla când îmi revăd filmul vieţii mele, înainte de moarte, şi fac un update la postarea aceasta, nievastă, te rog adu-mi aminte să nu uit, mersi.
3. După vreo 2 săptămâni, pentru că se relansa nişte bere Silva, am purces către capitala ţării eşti, Bucureşti.
Unde mi-am pierdut goretexul meu drag, antivânt, antiploaie şi nu mai ştiu antice, şi nu a fost găsit nici până în ziua de azi.
Cred că v-aţi dat seama că dacă m-aş fi făcut praştie la relansarea Silva, nu aş fi pierdut nimic.
4. Când umblam cu ceva treburi pe la Orange Shop, săptămâna trecută, am cumpărat nişte acumulatori AA – pe care i-am pierdut la firmă între bucătărie şi biroul meu.
Şi pe care i-am regăsit azi.
5. Va urma, punem pariu?
Grija mare, nenea gropar, sa nu iti pierzi talentul de a scrie, ca atunci ne va afecta pe toti!
“…destinul era ocupat să facă sex cu soarta mea.”
si etc. si etc. 😯
De unde Dumnezo’ le tot scoti, ca eu nu mai pot sa ma impart intre carceii de ras si invidie? 😈
Te iubesc, pe bune, ma! 🙂
Dom’ Groparu, ALZHEIMERRR…ne paste pe mai toti…incepeti sa dezlegati cuvinte incrucisate:
unu’ folosind asociatiile(de cuvinte), veti reusi sa va aduci aminte unde ati pus lucrurile…
doi’ s-ar putea chiar sa va si placa(cuvintele)…
trei’ am ras sanatos, asta e bine…
bre’, leagă-ţi bine simţul umorului, p-alealalte poţi să le pierzi da’ ăsta esenţial! :))
Pana cand ajungi acasa cu alt copil de mana nu e grav.Dar sa ajungi la alta usa sa suni nervos ca nu se potriveste cheia in usa si sa fii mirat ca iti deschide alta nevasta decat a ta… 😈
Mambo number 5!
(de la m-am boşorogit).
Nu te şpărie, se întâmplă şi la case mai mari.
Gropare… asa ne ducem toti … incepe cu un inel si un moment de nebunie , si te trezesti la 50 de ani cu contu din banca gol , 3 guri de hranit , si marea intrebare existentiala … Cu ce masa am gresit ?
Vezi sa nu-ti pierzi betele de pescuit si sa nu poti merge in Delta anu asta 🙂
Deci, fratele meu, nu esti singur pa lumea asta. Ultima isprava de gen, saptamanile trecute, ma’c la garaj sa iau ceva lemnuri de foc (din lipsa de otomobil, adapostim lemnuri in garaj). Ma dau io “Van Dam” (nu Vandana, da?!) cu doo plase, d’alea de rafie mari, cu lemne, cate una in fiecare crenguta (numarul meu de forta) si cheile de la garaj (+casa+birou), smechereste pe un deget. Mama in fata mea, deschizatoare de usi, ca sa zic asa, sa nu-mi pied io umbra de echilibru si sa dau de gard frumusete de numar de cirque du soleil.
A doua zi, dis de dimi, cu ochii carpiti de somn caut cheile de la biuro… !!!… Nu-s! Iooooi, viata si smechereala lu pesteaaanu!!! Fuga jos la garaj, imi batea heartu ca tobele indienilor … cheile pe jos, in fata usii de la garaj. Doamne multam ca n-or trecut “colectionarii” de fier vechi… ca aia eram.
Si asa m-am socotit io ca acolo mi-o fo tot norocu, prezent si viitor, n-are rost sa mai pun la loto si sa ma mai dau pe saiturile cu greci bogati.. Mi-e clar ca o sa-mi gasesc unu cu rate la banca si izmele-n… vulcanizate pana la refuz.
Morala: tine-ti, naibii, cheile in jebu bun (la cusut), daca nu vrei sa-ti cheltui bruma de noroc … ‘am proasta!
Deci eram sigur ca mai gasesc alzheimeristi din astia!!!!
Măcar tu ai o nevastă care nu face ca toți ulii când o anunți c-ai pierdut ceva. Laurențiul meu face ca trenu-n gară când aude că am pierdut cine știe ce.
Portofelul și io l-am pierdut, la începutul lunii, dar l-am regăsit în aceeași zi după ce-am refăcut toate drumurile din ultimele ore.
Zilele trecute am pierdut carnetul de sănătate al mâței. Norocul nostru că veterinaru-i om fain și i-o făcut vaccin și fără carnet.
@Groparele: încă stai bine. Dacă n-ai încurcat maşina personală, stai bine. Io m-am urcat în altă maşină. Noroc că Doamna de la volan nu s-a speriat…..m-a întrebat dacă poa’ să ma ducă undeva… 😆
și-acu aștepți să ne dăm în vileag toți ?!?
aveai impresia că numai la tine face destinul sex cu soarta ?! măi omule, la alții fac orgii !!!
Lecitina, gropare, lecitina. Sau Memoplus.
no stai linistit, nu esti singurul, am ghert si io la fel, portofel acte etc.Dar la mine nu o mai fost cu “va urma” ca mai erau si bani in iel
Mujerea mea o pus cheia de la mașina pe mașina (pavilion ii zicea la Dacie cel puțin) s-o invartit s-o scobit, si cand sa plece in final intra iar in casa “nu găsesc cheia”. “ai chert-o aiurito care esti” zic eu si ii dau cheia a 2-a din sertar ca se grabea fomeia.
Rezultatul cheia originala găsită in ulita, după 2 zile, tot de ea saracuta mânca-o-ar tata. Bine ca stau la tara si nu prea e umblata ulita…
Multa reclama, putin adevar. Scris de o calitate indoielnica. Pierdere de timp.
@Blue Jade : păi şi ce te reţine p-acilea?
Nevasta-mea mai are un frate de care eu n-am auzit? Eu nu pierd nimic, niciodata (ma rog sa nu se intample asta zilnic) dar in schimb nevasta-mea “le pune bine pe toate”…
@ blue jade: nu tin minte sa fi semnat vreun document care sa ma oblige sa scriu bine si sa nu fac reclama, sau sa-ti castig tie timp.
Eu nu pierd nimic pentru ca am un principiu, totul in buzunarul de la nadragi: cheile, telefonu mobil si portofelul.
Restul la nevasta sa le piarda ea.
Acuma urmeaza, logic, sa iti gasesti goretexul; nu stiu ce va fi la schimb…
5. Urmează să te pierzi pe tine 😆
Apai tu esti mai chiaun ca mine…
[…] Groparu e mama pierderilor. Sper să nu fie contagios. […]
Nu îmi voi mai reproşa niciodată că sunt aiurită şi neatentă! (zise fata care în ultimii 2 ani şi-a refăcut buletinul de 5 ori)
Io zic ca de la post ti se trag toate.
Prezervativele Goretex sunt si antu-erectie. Deci 140% sigure!