No, s-o relansat şi noua Silva

Aşadar, pentru că şi aşa nu prea am fost io dusă pe la evenimente cu haleală fină în Bucureşti, mi-am luat într-o zi nişte pungi (nu alea de sub ochi) şi m-am dus la capitală unde se relansa nişte bere, cu nume de regină Carmen Silva.

Aşa că, la volanul Opelaşului, i-am pescuit pe Tudor (apropos, am făcut rost de IBAN-ul lui, toţi cei care vreţi să îi viraţi bani să apeleze la mine!) şi pe un alpinist himalayan zis Fane din frumosul Sibiu şi am purces către satul cu miniştri. Iar pe drum am vorbit numai politică – ca ardelenii.

Înainte de asta, intru în benzinărie:

– Plinul, vă rog, că aşa-i cinstit.
– Sigur, 209 lei.
– Poftiţi cardul.
– Nu merge cardul, e anulat.
– Ha?
– Cardul e anulat, zice tanti, cu mâna pe butonul de panică.
– Băăăă, aşa-i! mă plesnesc eu peste fruntea mea în faţa vânzătoarei neîncrezătoare. Mă scuzaţi, aduc imediat banii.

(îmi anulasem propriul meu card în urmă cu vreo 2 săptămâni pentru că-l credeam furat, şi plecasem la drum fără o lescaie; povestea cu anulatul cardului reprezintă o postare aparte, care zace în draft de ceva vreme)

– Tudor? zic. Fii atent ce am păţit.
– Ce? zice Tudor, neîncrezător.
– Tocmai am făcut plinul şi nu am bani să-l achit. Dă-mi toţi banii pe care-i ai, acum.
– Ha????
– Hai, fără comentarii! Vezi că am un cuţit încărcat în buzunar, da?

Ce să facă omul? Mi-o dat banii, bonurile de masă, ceasul de la mână şi HTC-ul lui Cha-Cha să le lăsăm amanet la benzinărie.

Plecăm.

Ajungem cu bine în frumosul Bucureşti, taman pe linia de tramvai. La hotel încerc să dorm o ora, pentru că aşteptam nişte telefoane, şi numai atunci sună telefoanele, când dormi; fapt ce s-a şi petrecut conform aşteptărilor mele.

Plecăm la eveniment, la Muzeul de Artă Contemporană, aflat în Casa Poporului; unde ratez de două ori  intrarea pe poarta Senatului. Aşa că Tudor iese din maşină, opreşte nişte maşini de senatori îmbuibaţi (!!!) şi mă strecor eu cu Opelaşul, like a boss. Ăia de la intrare nici nu s-or prea stresat cu noi, că ce terorist e aşa de prost încât să atragă într-un asemenea hal atenţia asupra lui? Să dea 50 de m cu spatele şi să blocheze senatori?

La eveniment, pentru că deja întârziasem (bă, mare mai îi Bucureştiu’ ăsta!), am început să le bălmăjesc la oameni că noi, ardelenii, până ne pornim… ştiu, zice jupâneasa evenimentului, că şi io-s ardeleancă, şi-s foarte punctuală. Haiti! am înghiţit io.

Drept răzbunare pe mine, nu am băut deloc bere la lansare. Da’ deloc! Mai ales că eram şi şofer, şi în post.

Apoi a venit vremea cu urcatul pe scenă, ca să discutăm despre spiritul transilvan – în calitate de arghelean. Moderator: Cătălin Ştefănescu, asta v-o garantez io 100%. Pentru că aveam nişte idei ca nişte spaghete creţe în minte, l-am tras deoparte şi i-am zis la ce mă gândeam: conform unui cercetător neamţ german (no! să-l văd io cine-l contrazice pe un cercetător neamţ german!), civilizaţia a început în câmpia Iordaniei. Acolo, oamenii au renunţat la statutul de adunător-culegător în momentul în care şi-au dat seama că din orzul domesticit, nu cel sălbatic, iese berea mai gustoasa. Ce a urmat se ştie – oraşe, cetăţi, metropole. No: vă daţi sama noi, ca argheleni, cât de mult iubim berea dacă suntem plini de cetăţi!

A doua chestie – urma să fac un calambur Silva-TranSILVAnia, o chestie de copywriting deşteaptă la care numai eu m-am gândit.

Pe scenă, însă, am uitat tot. Nu am uitat, însă, să mă bâlbâi şi să fiu incoerent. La asta îs expert; îs A-lister.

Cătălin o făcut nişte giumbuşlucuri foarte faine (e bun; e foarte bun!), apoi s-o dezvelit un panou pe care nişte artişti or desenat nişte turnuri transilvane tradiţional ardeleneşti, aşa, făcute din pix. Live. Deci foarte fain. Apoi unii nesimţiţi s-au semnat pe panou.

La haleu, io, care ţin post, am mâncat măsline cu banane şi mămăligi. A, şi am beut la nectar de piersici de parcă erau ediţie limitată de Chateauneuf ’32 (2032), fapt ce i-a stârnit admiraţia unui blogger brăilean. Asta deşi se lăfăiau acolo la catering nişte bunătăţuri transilvane, cu crap şi slănină şi ceapă şi nici nu vă mai zic. Dragă blogger brăilean Pavel Ionuţ Coruţ! La evenimente să faci exact pe verso de cum am făcut eu, asta aşa, ca sfat prietenesc, dacă vrei să reuşeşti în branşă.

Am plecat de la lansare (după ce am întâlnit o groază de oameni faini; mai puţin Cosmin Tudoran, care mai e şi puternic) împăcat, către  hotel, să mă pun la somn. La ora 10 seara. Ruşine să-mi fie! E drept că am plecat la 2 noaptea din Bucureşti, cu aceeaşi echipă de alpinist (salut, Fane!), Tudor şi nou-adăugatul membru tenor al Teatrului Naţional al Operei Cluj – Tibi, şi el băiet fain. Şi nu m-am lăsat, când am ajuns la Sibiu şi l-am debarcat pe Tudor şi pe alpinist, până nu le-am luat iară telefoanele şi banii, că tot “nu apucasem” să scot bani din Bucureşti. Pe bune, “jur”. Noroc că, aşa cum vă spuneam în introducere, i-am luat IBAN-ul să-i virez banii; dar Tudor, serios, mi-o dat eroare, las’ că ne înţelegem noi când ne revedem! #ţapăbloggerească.

Concluzie nepişcotărească: evenimentul a fost foarte fain şi m-am simţit foarte bine (mulţumesc de invitaţie, oxijen pi ar! Şi Japonezu‘), chiar dacă o fost plin de bloggeri. Poze de la eveniment puteţi vedea la Saftei, A-Saftei, că io eram prea ocupat să vorbesc şi să mă aud vorbind. Şi dacă vreţi să vedeţi ce gust are noua Silvă, mereţi în magazin şi luaţi-vă, că n-ăţi fi tăţi bloggeri, să beţi bere şi nectare moca, da?