Mi-aduc aminte și acum de fostul meu prof de chitară din Sibiu: Iliuț zis Poulette (pentru că purtase odată în ceva tabără un tricou cu ”puișor” în franceză) care acorda chitările fără diapazon. Rareori mai pișca ”puiul de Mi” (”le poulet de Mi”, hehe) ca să-și acordeze urechea; dar rareori.
Pe vremea aia nu aveai cablu, nu aveai Internet, așa că în Sibiu se socializa și se fornica la greu prin munți. Prejba, Negoiu, Fântânele, Bârcaci, Suru... se urca la munte indiferent de vreme, cărai și chitara cu tine, te împrieteneai cu alți montagnarzi, alipeai chitările, cântecele nu se scriau, se învățau de la prea mult cântat... știți faza aia cu ”chitaristul agață mereu”?
Bullshit! Io le cântam ca fraieru' și ei se combinau ca iepurii, io tot timpul rămâneam neiubit. Bine, poate contea și faptul că eram urât ca foamea și așijderea de schilod, șchiop și sașiu cu spume - dar asta-i altă poveste, s-o găsit până la urmă una și pentru mine (și ea încă regretă amarnic, firește; ghinion, cum zicea domnul președinte).
Weekendul care a trecut, Sibiul a făcut o mega-acțiune - Sibiu Guitar Meet, organizat de
Pune Mâna Pe Chitară, care a adunat 250 de chitariști care au cântat în Piața Mare, #pieledegăină:…
continue reading →
