Ca să fie clar: consider în continuare că plecarea Ursus de la Cluj reprezintă o greşeală colosală din punct de vedere strategic. Să ne aplecăm un pic asupra traiectului Ursus la Cluj, cel puţin cel pe care l-am trăit eu de când napocesc prin zonă:
- anul-nu-mai-ştiu-cât, berea Ursus se reinventează, designul etichetei ia premiul anului la Revista Capital, pe vremea aceea tăticul publicaţiilor economice (la ora actuală îmi pun mai degrabă banii pe
Revista Biz, dar asta e altă poveste)
- urmează o poveste ca-n poveşti: toată ţara bea Ursus, clujenii sunt înnebuniţi după Ursus, românii şi turiştii străini sunt înnebuniţi după Ursus, Ursus roşu sparge piaţa, Ursus verde devine berea preferată pe segmentul mijlociu, România devine ţara South African Breweries (SAB).
Adi, prietenul meu din Ingolstadt, îmi spunea prin '98 că merge la supermarket în Bavaria şi e plin de bere Ursus (!!!), îi recunoaşte care-s români în magazine după faptul că îşi îngrămădesc berea cu ursul pe etichetă în cărucioare de parcă mâine erupe Fukushima sau vine iarna nucleară. Deh, nostalgii de român sas plecat.
- Ursus începe să facă primele gafe: reclame traduse, nu create în România, campanii netargetate pe profilul consumatorului român, branding neconvingător. Ursus devine un brand arogant: nu sponsorizează balurile bobocilor, evenimentele urbane, …
continue reading →