Consignaţia 7080
Eram prin anul de graţie ’88… sau ’87. Io aveam vreo… 8 ani? 9-10? Nu mă apuc acum să calculez, că mie-mi place să-mi număr banii, nu şi anii.
Mă duc cu ai mei la mare. La Venus. La hotelul sindicatului. Numai eu cu ei, sorella rămăsese acasă, că deja era fetişcană, avea bacalaureat într-un an sau doi. Ştiţi cum era: hotel vechi, mobilă care troznea, podea de ciment, mochetă mâncată, mâncare – tocană de zgârciuri cu mămăligă şi ciorbă de perişoare înecată în grăsime, adică cea mai recomandată haleală când afară sunt 40 de grade.
Cine mergea la mare găsea Pepsi. Noi, în Sibiu, beam Sicola (Sibiu Cola, o chestie neagră şi amăruie la gust, mai ţii minte, Nebuloaso?), la numai 2 lei 50. Se găsea la aprozare şi la Gostat.
Înainte de a pleca, l-am întrebat pe my best friend Adi, care era şi foarte sas, ce să-i aduc de la mare: scoici, nisip? Bikinei? Ochii i-au sclipit mişeleşte, instant: Pepsi!
Aşa că am ajuns la mare, dar nu am găsit Pepsi nicăieri. “N-avem, copile!” – aşa mă lătrau amabilii vânzători de la terasele comuniste.
Într-o zi mă găseam singur în camera de hotel, ai mei nu ştiu unde plecaseră. Citeam ceva Karl May.
Şi-am auzit pe coridor strigătul de luptă: “Se dă Pepsi la restaurant!”
M-am luat şi m-am tot dus. La restaurant – purcoi de lume.
Mă pun la rând, cuminte. Aveam 10 lei în jeb, pe care-i tot frământam în lăbuţele mele de copil care face planuri.
Se mai bagă nişte oameni mari în faţă, iar eu, pui de ardelean, tac şi mă frustrez. No, aşa-i viaţa – aşa mă consolam încă de pe atunci.
Îmi vine rândul.
- Cât e o sticlă? întreb.
- 7.50 lei. Câte vrei?
- Una, oftez eu.
Scot cei 10 lei, primesc 2 rest înapoi, de restul de 50 de bani s-o făcut că plouă, m-or uşchit repede şi gata, următorul.
Aşa-i viaţa.
Îmi iau într-un suflet mica comoară, o ascund sub tricou şi fug în cameră cu ea, să nu mă vadă nimeni (nu era voie să iei sticla cu tine în cameră). Caut ceva cu care să îi pun capac, şi găsesc nişte batistă din care îi fac un dop ca la un cocktail Molotov. Sticla o dosesc bine prin bagaje.
Mai stăm vreo 3 zile la mare, şi plecăm acasă. Unde şi ajungem după vreo 12 ore de mers.
Între timp, Pepsi-ul meu cam fermentase niţel. Şi se cam răsuflase tot prin capacul său de cocktail Molotov.
A doua zi mă întâlnesc cu Adi, că planificasem să furăm corcoduşe din pomul unui vecin care stătea la casă.
- Adi! îi zic. Am transpirat sânge până să îţi fac rost de Pepsi. Dar ţi-am adus! Ia de aici, zic eu.
Adi ia sticla cu mâini tremurânde de pofte. Scoate dopul şi bagă la maţ. Două floricele albe de mucegai dispar printre amigdale, ghiogâlţ-ghiogâlţ. La final, Adi face: aaaahhhaaa, bun-o fost.
Mie nu mi-o păstrat nimic. Deci nu am mai apucat să beau. Şi a păstrat şi sticla, ca artefact.
După revoluţie, Adi cel sas a plecat în Germania şi nu am mai păstrat legătura. Îmi place să cred că nu de la Pepsi ăla mi s-a tras lipsa de poftă să-i scriu scrisori.
De ce v-am zis povestioara asta? Pentru că Pepsi face mare expoziţie mare cu obecte-artefacte din anii ’70-’80, care ne-au marcat tinereţile şi copilăriile nouă, celor trecuţi de o anumită vârstă, nouă, foştilor pionieri şi şoimi al patriei. Expozitia, pre numele său de botez Consignaţia 7080, are loc în Bucureşti, la Grădina Ordinului Arhitecţilor din România (OAR – langa Cărturesti), incepând din 7 iulie. Am fost rugat să contribui şi eu cu un obiect în consignaţie, dar pentru că nu mă pot deplasa personal (voi fi la Sibiu weekendul ăsta) îl trimit aşa, virtual. Iacă-tă-l!
Şi ca să nu existe dubii, preţiosul artefact există şi în format original, primit de ziua mea de la dragii mei colegi de apartament de mai demult Oana şi Marius. Care carpetă va şi ajunge într-o bună zi pe perete, numai să nu mă mai ameninţe nievasta că-mi dă cu carpeta în cap, că cică nu are ce căuta la noi în sufragerie, că sperie copilu’ şi ne traumatizează musafirii. N-auzi la ea!
1Robert Antonescu
la 8 July 2011 at 8:32
Rapirea sticlei de Pepsi din serai.
2Tre3i
la 8 July 2011 at 8:42
SiCola continea si extract de branza de Sibiu ?
3culaie
la 8 July 2011 at 8:47
Cunosc niste insi care ii pocesc numele: Pecsic!
Mai stalcesc ei si altele gen: contupăr, nitroglicemie, mitofag.
4Flavia
la 8 July 2011 at 9:14
5pepe
la 8 July 2011 at 9:29
Daca mai puneai balerina din sufragerie , era nemaipomenit. Hihihihihihihihihihihi
6Cori
la 8 July 2011 at 9:38
De Pecsi nu mai stiu, dar mi-e dor de Cico
Iar “Rapirea din Serai” a dat-o buna-mea jos de pe perete hapt incoace dupa ’90. Cat p-aci s-o prinda mileniul in toata splendoarea.
7STALKER
la 8 July 2011 at 10:16
PEPSI în peşte de sticlă
8AlexD
la 8 July 2011 at 10:28
Pastreaza bine ” Rapirea din serai ” . Iti dai seama cati bani vor face nepotii tai cu aceasta minunatie…
9Resboiu
la 8 July 2011 at 10:31
Aaaa, pai voi beati numa’ Salam de Sibiu!
Noi (Calarasi) treceam Dunarea cu bacul si la Regie era un restaurant unde aveau intotdeauna Pepsi!!!
Iar dincolo de frontiera, vecinii bulgaristanezi, gaseam untul fabricat la ICIL Calarasi – care, desigur, in Calarasi nu era de gasit decat daca aveai relatii.
Iar seara, cand romantic “se lua lumina”, vedeam Silistra luminata ca in filme…
10zoltybogata
la 8 July 2011 at 11:22
Pe vremea aia era foarte bun Pepsi, dar acum………
11Indyra
la 8 July 2011 at 11:31
si Paunul , daca n-ai rapirea din Serai musai tre sa ai pe perete Paunul si mileuri pe masa
12daniel.c
la 8 July 2011 at 11:37
si pestii…pestii aia de sticla albastri
13thecreatrix
la 8 July 2011 at 11:51
cum stateam noi pe plaja la week-end si beam pepsi si ascultam sabrina si ni se parea ca lumea e a noastra
14thecreatrix
la 8 July 2011 at 11:52
*week-end (vichend)- shtrandul din tg mures anilor 80-90.
15malpraxis
la 8 July 2011 at 11:54
Postul tau mi-a adus imediat aminte de inghetata Polar si guma Turbo…Mi-as da 10 ani din viata pentru asa ceva…
16Buha Neagra
la 8 July 2011 at 12:34
Daca apuci sa-ti convingi nevasta cu Rapirea, fa cumva si da-mi de stire, ca aceeasi lupta fara rezultate(pina acum) o duc si eu acasa.
@STALKER: grozava idee. mi-ar placea sa vad lumea in birt cu pestele la gura.
17mimiblonda
la 8 July 2011 at 13:38
Mai era o carpeta, cu o dansatoare cu tamburina in mana, tot de pus pe perete. O tot analizam si nu-mi dadeam seama, nicicum, ce nu-i in regula la ea. Pina la urma mi-a picat fisa: avea 6 degete la piciorul drept, rashchirate fain. Pacat ca n-o ai.
18Kessu Alex
la 8 July 2011 at 13:42
Ce tare a fost povestea
.E remarcabil ca atunci lumea vroia foarte mult sa bea pepsi ,iar acum copii din ziua de azi au cam cand vor (adica si eu daca am bani 
).
19so
la 8 July 2011 at 14:48
Sicola era doi lei, lamaita un leu saptescinci, zmeurata trei lei si brifcorul treicincizeci
20eu
la 8 July 2011 at 14:56
Ce vremuri… stia Ceasca ce stia… cum ca… pepsi si cola is toxice… si carnea in exces… si pita alba da diabet… Cum o vinit revolutia, cum s-o inversat “rolurile”: pepsicola pe tate gardurile, salamul cu soia si pita neagra or scumpe ca naiba’… Si sa spuneti ca guvernele post-decembriste nu ne vor raul
Eu zic ca Rapirea din serai ar arata cel mai bine la gropary club la intrare.
21Groparu
la 8 July 2011 at 15:03
@ eu: geniala ideea
))
22Obi Two Kenobi
la 8 July 2011 at 15:40
Daaa, cind incepeai sa prinzi Radio Vacanta prin Dobrogea sau cind zareai prima data marea dinspre Ovidiu!
Ciorba de perisoare cu grasime a ramas pe veci in amintirea mea!
Altele: cum miroseau a deodorant si libertate turistii nemti, aparatele lor plate de fotografiat si pozele color!
23bucuros
la 8 July 2011 at 16:07
citindu-te asa mi s-o facut o pofta de un Pepsi rece si mare
24Blonda
la 8 July 2011 at 19:57
Groparu: am fost nevoit sa sterg acest comentariu pentru ca cel/cea care l-a emanat are IQ dintr-o cifra. Da, are si Groparu haiterii lui, hihihi!
25Mona
la 8 July 2011 at 22:05
@Blonda
wtf?
26Ana
la 8 July 2011 at 22:08
Chiar am dat zilele trecute pe la ţară de o astfel de carpetă adusă, ţin minte, din Libia de o rudă. Nu avea toată lumea. Era, oricum, ceva din altă ţară.
S-o păstrez , nu?
27scroaba
la 9 July 2011 at 7:01
@Blonda; bea un pepsi ! sau, să nu zici că totuşi nu ţinem la toţi cititorii groparului, bea o “Mădălina Manole”!
28Jteph
la 9 July 2011 at 8:16
Nu mă așteptam la așa final. Ce bine că nu mi-a plăcut niciodată cola/pepsi. Noi aveam acasă o fabrică micuță care producea vodkă cu gust de cola…
29roara
la 9 July 2011 at 18:28
ioooooooooooooooi… nu ma gandeam ca voi mai vedea vreodata carpeta aia… mi-a bantuit toate noptile petrecute la bunici la tara
30Strigo
la 9 July 2011 at 23:06
No, ca amu stiu si io de la ce vine Sicola
Nu ti-o trimis si tie Adi ala niste ursuleti, asa ca multzam pentru Pepsi ala…
31aviatorul
la 10 July 2011 at 9:55
mie imi placea cand ne ducea unchiul meu la filme cu Piedone…
32Kohl die Faulen
la 10 July 2011 at 13:51
La Cluj nu bagau astia Pepsi niciodata, prima data am baut prin 91 cred – ca dozatoru’ TEC era lider de piata pana atunci, cu paharu’ de plastic reutilizabil.
Pe 2,50 luai in schimb o inghetata Polar de toata frumusetea…
33Solomonar
la 10 July 2011 at 19:50
OOO, da! Si buna avea una, da` i-or mancat-o mollile si o aruncat-o. Si atunci i s-o parut viata pustie si peretele gol si si-o tras zugraveala noua, cu rolu`.
De zigravelile cu rolu` (se puratu la tara) isi mai aminteste cineva?:))
34Solomonar
la 10 July 2011 at 19:51
Purtau*
35Solomonar
la 10 July 2011 at 19:52
*moliie… ce am azi? M-ai emotionat cu rapirea aia, Gropare.
36Mona
la 10 July 2011 at 22:18
what a nice blog
) really funny. ar fi interesant sa mai postezi articole despre cum era pe atunci 
eu am 21 de ani si nu am prins acele vremuri.
keep it up
37ILUZIA
la 11 July 2011 at 19:27
pepsi….hm… e vintage!
PS-Rapirea merge obligatoriu cu pestele de pe tv.
38Alex
la 12 July 2011 at 14:40
Eu stiam ca Sicola vine de pa pepSI-COLA. Am mers la tara, am cerut o Sicola si-am primit o sticla pe care scria “pepsi”. Asta a fost dupa ’90. Da’ se prea poate c-am inlocuit amintirile cu imaginatia