Un întreprinzător antreprenor om de afaceri s-a apucat să întreprindă/antreprenorieze/afacerească la scară mare.

Avea o firmă de design în Cluuuuj pe care a început s-o umfle cu activităţi conexe: mai un pic de imprimerie, un xerox, imprimante, un aparat de sinterizat bujii. Fiind abil şi dotat, în scurtă vreme a tot crescut, a mai angajau nişte oameni până când a crescut cât se putea.

Când a simţit că nu mai are unde creşte, a discutat cu un consultant îmbrăcat în costum cu ochelari; acesta i-a explicat că e cazul să se extindă geografic. Şi, pentru că nu i-a plăcut ideea de a se dezvolta în Câmpia Turzii şi Aiud, a atacat direct, cu cojones, cea mai mare piaţă din estul Europei: Bucureşti, frate, Bucureşti. Visul oricărui clujean.

A ales un vad bun, a băgat un an de zile drumuri până în Miticărie, s-a luptat şi s-a zbătut, iar afacerea a crescut şi acolo ca-n poveste; căci în capitală – se ştie deja – umblă maidanezii cu covrigi din făină integrală ecologică în coada lor din care se face sită de mătase.

Când a atins şi acolo un prag de vânzări, şi-a îndreptat privirea sa antreprenorială către altă capitală regională: Timişoara. Unde nu a mai avut energie să se ocupe personal, că era deja înglodat până peste cap cu Bucureştiul şi cu Clujul. Aşa că a angajat un director regional executiv CEO, căruia i-a spus aşa: ăsta e modelul de business, îmi angajezi un om bun de vânzări, nişte operatori de xeroxuri, designeri etc. Ai atâta buget, după 8 luni vin să văd ce ai făcut.

Au trecut vreo 3 luni, au mai trecut încă vreo 3, şi numai biroul din Timişoara nu creştea orice îi făcea. Banii de salarii curgeau din celelalte filiale, şi cam atât.

Disperat, omul s-a dus într-o vizită inopinată la biroul din Timişoara, unde a găsit-o numai pe secretară la serviciu, deşi era ora 11.
– Unde-i director regional executiv CEO?
– Vai, nu poate veni astăzi, are o problemă.
– Unde-s oamenii?
– Vai, sunt care cum, plecaţi pe unde apucă, cu treburi.
– Într-o oră îi vreau pe toţi aici. Pune mâna şi sună-i pe fiecare.

După o oră, au venit cu toţii, şi pe patronul antreprenor l-a izbit o privelişte cum nu se poate mai sumbră.

Directorul lui regional executiv CEO angajase, pe post de designer, DTP-ist, web designer, interior Feng Shui decorator, programator copywriter şi cine mai ştie ce nu mai puţin de 11 ţigani cu pălărie, adunători de fier vechi, pe care-i plătea cu 600 de lei pe lună, şi restul bugetului şi-l băga la el în buzunar; căci trăim vremuri grele, mon cher, grele de tăt.
Untitled

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 12 comments

  1. un Neuron Reply

    Pe pariu şi bag mâna in foc dacă e cazul, postul de manajer din Timişoara a fost ocupat de o rudă a patronului!

  2. Ovic Reply

    @Neuronul,
    A. Daca era o situatie in care omul se dovedea abil si potrivit pt. slujba, nu vad ce este gresit
    B. Asta ai inteles din tot articolul? :))

  3. Groparu Nemernic Reply

    @ Ovic: completarea Unui Neuron este perfecta pentru a ilustra aceasta afacere profund 100% romaneasca 😀
    Si nu, nu erau oameni potriviti pentru slujba.

  4. workhater Reply

    disclaimer: propritaru rablei din imagine nu are nici o legatura cu insidioasa afacere din articol. 🙄

  5. Dragos Geornoiu Reply

    Trebuie sa recunoastem ca nu a fost usor nici ce a facut CEO-ul ala. Sa gasesti 11 tigani cu acte ca sa le faci carte de munca… nu cred ca e usor deloc… :))

  6. Ionut Reply

    Si uite asa ajungem la concluzia ca ce faci cu mana ta e bine facut, cred ca mai convenabil ii era antreprenorului sa se gandeasca la o franciza

  7. un Neuron Reply

    @Ovic:
    A. – Dacă e abil şi potrivit pentru slujbă, înseamnă automat că-şi face şi treaba…aşa-i?!
    B. – Tu ce-ai înţeles din articol? Şi din titlul articolului?

  8. bihoprel Reply

    Pe salarii date-n brici firme mari poti sa ridici :mrgreen: nu mai spun de filiale cu lipsuri mari … salariale 🙄

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *