Cand ai o afacere, e bine să ţii de ea
Un întreprinzător antreprenor om de afaceri s-a apucat să întreprindă/antreprenorieze/afacerească la scară mare.
Avea o firmă de design în Cluuuuj pe care a început s-o umfle cu activităţi conexe: mai un pic de imprimerie, un xerox, imprimante, un aparat de sinterizat bujii. Fiind abil şi dotat, în scurtă vreme a tot crescut, a mai angajau nişte oameni până când a crescut cât se putea.
Când a simţit că nu mai are unde creşte, a discutat cu un consultant îmbrăcat în costum cu ochelari; acesta i-a explicat că e cazul să se extindă geografic. Şi, pentru că nu i-a plăcut ideea de a se dezvolta în Câmpia Turzii şi Aiud, a atacat direct, cu cojones, cea mai mare piaţă din estul Europei: Bucureşti, frate, Bucureşti. Visul oricărui clujean.
A ales un vad bun, a băgat un an de zile drumuri până în Miticărie, s-a luptat şi s-a zbătut, iar afacerea a crescut şi acolo ca-n poveste; căci în capitală – se ştie deja – umblă maidanezii cu covrigi din făină integrală ecologică în coada lor din care se face sită de mătase.
Când a atins şi acolo un prag de vânzări, şi-a îndreptat privirea sa antreprenorială către altă capitală regională: Timişoara. Unde nu a mai avut energie să se ocupe personal, că era deja înglodat până peste cap cu Bucureştiul şi cu Clujul. Aşa că a angajat un director regional executiv CEO, căruia i-a spus aşa: ăsta e modelul de business, îmi angajezi un om bun de vânzări, nişte operatori de xeroxuri, designeri etc. Ai atâta buget, după 8 luni vin să văd ce ai făcut.
Au trecut vreo 3 luni, au mai trecut încă vreo 3, şi numai biroul din Timişoara nu creştea orice îi făcea. Banii de salarii curgeau din celelalte filiale, şi cam atât.
Disperat, omul s-a dus într-o vizită inopinată la biroul din Timişoara, unde a găsit-o numai pe secretară la serviciu, deşi era ora 11.
– Unde-i director regional executiv CEO?
– Vai, nu poate veni astăzi, are o problemă.
– Unde-s oamenii?
– Vai, sunt care cum, plecaţi pe unde apucă, cu treburi.
– Într-o oră îi vreau pe toţi aici. Pune mâna şi sună-i pe fiecare.
După o oră, au venit cu toţii, şi pe patronul antreprenor l-a izbit o privelişte cum nu se poate mai sumbră.
Directorul lui regional executiv CEO angajase, pe post de designer, DTP-ist, web designer, interior Feng Shui decorator, programator copywriter şi cine mai ştie ce nu mai puţin de 11 ţigani cu pălărie, adunători de fier vechi, pe care-i plătea cu 600 de lei pe lună, şi restul bugetului şi-l băga la el în buzunar; căci trăim vremuri grele, mon cher, grele de tăt.
Pe pariu şi bag mâna in foc dacă e cazul, postul de manajer din Timişoara a fost ocupat de o rudă a patronului!
@Neuronul,
A. Daca era o situatie in care omul se dovedea abil si potrivit pt. slujba, nu vad ce este gresit
B. Asta ai inteles din tot articolul? :))
@ Ovic: completarea Unui Neuron este perfecta pentru a ilustra aceasta afacere profund 100% romaneasca 😀
Si nu, nu erau oameni potriviti pentru slujba.
da secretara de serviciu era sexi? spune drept!
disclaimer: propritaru rablei din imagine nu are nici o legatura cu insidioasa afacere din articol. 🙄
@ Radu: nu exista secretara nesexi.
@ workhater: nu are… incă!!!!!!!!
Trebuie sa recunoastem ca nu a fost usor nici ce a facut CEO-ul ala. Sa gasesti 11 tigani cu acte ca sa le faci carte de munca… nu cred ca e usor deloc… :))
Si uite asa ajungem la concluzia ca ce faci cu mana ta e bine facut, cred ca mai convenabil ii era antreprenorului sa se gandeasca la o franciza
spune drept, era de fapt o fatada a firmei de colectare fier vechi?
@ tudor: ar fi fost una tare, hehe: Găurica SRL, colectare fier vechi, copywriting, Desktop Publishing, termopane and more!
@Ovic:
A. – Dacă e abil şi potrivit pentru slujbă, înseamnă automat că-şi face şi treaba…aşa-i?!
B. – Tu ce-ai înţeles din articol? Şi din titlul articolului?
Pe salarii date-n brici firme mari poti sa ridici nu mai spun de filiale cu lipsuri mari … salariale 🙄