– Astăzi vom merge la magazin, dar va fi o zi mai specială: NU-ȚI VOM CUMPĂRA NIMIC.

O-nceput 2018 și una din rezoluțiile de care nu am de gând să mă țin anul ăsta este să nu mai arunc cu banii în stânga și-n dreapta (știți cum e: banii se fac greu și se pierd ușor). Și, pentru că nu-s bolund să reduc din beri și petreceri, m-am hotărât ca anul ăsta să-ncerc să-mi răsfăț mai puțin copilul, pe principiul ”un băiat am, ce rost are să cheltui cu el?”. Nu de alta; dar are camera full de jucării cu care nici nu se joacă, nici nu mă lasă să le vând pe e-bay, pe cenți prețioși.

Și, după ce am reușit să trecem cu bine de crizele pruncului în nu mai știu ce magazin din VIVO am vizitat duminica aia, mergem și noi, ca oamenii, să conducem pe drumul Italiei una bucată cumnat! Că venise de sărbători.

Și deci intrăm în Aeroportul Internațional ”Avram Iancu” din orașul cu același nume.

De cum intrăm, fiu-meu iscodește cu ochi ageri unul din automatele alea de dulciuri și băuturi din aeroport. Și-ncepe:
– Mami (cu tati știe că nu are nici o șansă), îmi iei ceva de la automat?
– Nu, că ai auzit ce-o zis tati.
– Dar pot măcar să mă uit? întreabă bicherul.
– Da, normal.
– Vii cu mine?
– Haidem.

Și merg. Și îi las, că și dac-ar fi mirosit a grătar și eu m-aș fi chiloțit pe la nievastă să-mi dea să-mi iau, sau măcar să mă lase să merg să miros!


Oaie. Cea mai bună legumă

Și după vreo 4 minute, revin amândoi la mine – fiu-meu mușcând cu poftă dintr-un corn cu ciocolată, nievasta roșie ca racul și făcând fețe-fețe.
– Păi făi muiere… da’ cum e posibil așa ceva? Eu ce-am vorbit cu voi? N-am zis că nu-i mai cumpărăm tot felul de porcării de la automatele astea…? Că bani aruncați…
– Taci, zice nevasta, că mi-e o rușine de mor.
– Cu mine? întreb.
– Și cu tine; dar să vezi fază. Ajungem în fața automatului, ăsta micu’ începe să bălească la greu… începe: mami, da-mi iei un suc? mami, da-mi iei un corn? mami, da-mi iei o ciocolată?
– Păi eram sigur că așa va făcea!
– Stai să vezi.  Ca să nu-i zic, ca tine, bolovănos, că nu îi iau, i-am zis că nu am mărunt!
– Așa, și?
– Păi și… un nene de la aeroport tocmai își luase el ceva de la automat, și s-a întors către noi: ”puiule, vrei un corn cu ciocolată și mami nu are mărunt? Las’ că-ți ia nenea!” Și o scos 2 lei și mi-o dat, să-i cumpăr băiatului…
– Deci nu creeeed…
– Și faza cea mai nasoală e că mai trebuiau 50 de bani, și am deschis portofelul… și era plin-plinuț de mărunți! O făcut domnul o față… și am încercat să-i explic, dar deja plecase… no… și acuma mor de rușine…!
– Fuck! zic. Hai să fugim de aici, te miri cu cine ne-om mai întâlni și mă fac de mândra minune… cerșetori de aeroport! Am ajuns cerșetori de aeroport…

Ieșim mergem la mașină…
– Te rog să nu pui treaba asta pe blog, zice nievasta. Mi-e rușine de mor.
– N-o pun! zic. N-o pun, că și mie mi-i rușine să nu afle alții de ea.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 8 comments

  1. remus Reply

    tre sa incepi sa faci tranzactii in bitcoini.
    si iti recomand Oserul, potin egocia lucrurile furate la preturi mici de tot. glumeam cu ele ” furate. “

  2. Anca Reply

    Noi dimineata ne trezim toti ca sa mergem la servici, sa facem bani pentru mancare, jucarii si haine. Copilul meu a umplut gradinita ca si el lucreaza pentru alocatie, ca fara ea nu avem bani de mancare! Imagine that! ?

  3. Tudor Reply

    Tot pomanagiu ai ramas, si-l inveti si pa ala micu’ la potlogarii basiste!
    Maine-poimaine ii cumpara cineva de la aparat , un visci, o vudca tot moca!

  4. remus Reply

    sau sa iti creezi propria criptomoneda, si pe noi sa ne lasi sa minam.

Leave a Reply to Bubu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *