Author: Groparu Nemernic

Nişte chestii

1. TVDeCe-ii au exportat către Banat proiectul lor Cluj Brands Tour. Astfel încât Nebulănoasa şi Cristina Putan cu sprijinul Primăriei Timișoara au adus pe malurile Begăi la Timișoara Brands Tour un purcoi de bloggeri care vor face cunoştinţă cu branduri gen Timișoreana, Cramele Recaș, Arsenal Park, BC Timba Timișoara, REC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara. Parteneri ai proiectului - Peugeot România, PRbeta, Asociaţia Timișoara Capitală Culturală Europeană, Porsche Timișoara, Amvest, Restaurant Belvedere, 24-FUN, Tion. Le urăm atât baftă, cât şi succes! 2. Ajutor!…continue reading →

Cum să faci foame pe bani mulţi

Deci: pentru voi poate că azi e o zi de aprilie sănătoasă la cap, dar pentru mine e o zi aparte, pentru că am ajuns la mijlocul postului cu bine; cu un singur derapaj, atunci când la dezlegarea la peşte mi-a alunecat pe gât în jos un Pangassius pané de la real,-, că atâta am fost de hămesit că nu m-am prins că pané înseamnă cu ou; şi nici dacă avea oase nu m-am prins, că l-am hăpăit ca un lup din codru, haisămâncămîmpreună. Partenerul meu în această întreprindere masochistică este nimeni altul decât naşul Greuceanu, totodată singura persoană cu care pot dialoga coerent pe tema postului. O încercat odată şi hinul să ţie, da' o renunţat în prima săptămână: nu tu ţâgări, bere, vin, carne, brânză, lapte, caşcaval, telemea... păi bă, cu toată lumea mă certam! (adevărul e că este foarte greu să fii calm şi ecumenic când eşti înfometat, respect, doamnelor, care ţineţi diete severe şi lucraţi la ghişee!)…continue reading →

De ce Margaret Thatcher avea testicule de oţel

Ştiţi de ce Margaret Thatcher nu purta rochii scurte, nu? Că dacă stătea pe scaun i se vedeau testiculele. Posibil să auziţi bancul ăsta de cel puţin 16 ori acum, în preajma momentului în care Maggie se va întâlni cu groparii ei. Să vă spun trei motive pentru care - zic eu - Maggie merită cele mai profunde adâncimi ale prinosului de recunoştinţă. Aşa cum şade bine bloggerului, postarea asta e bazată pe amintiri disparate, nişte documentare de la pbs.org, nişte discuţii la bere cu ceva englezoci şi prietenul meu Felipe din Chile... şi cam atât. Aşadar, de ce era Margaret Thatcher one of a kind? Nu pentru războiul din Malvine aka Falkland, când ceva dictator argentinian aflat pe ultima sută de metri a mandatului s-a hotărât să cotropească un dominion britanic, bazîndu-se pe vreo... patru rachete Exocet de provenienţă franceză şi pe faptul că Marea Britanie nu va trimite câtamai armata cale de jdemii de mile ca să recupereze o stâncă din ocean ("But they came", zicea Felipe). Ci mai degrabă pentru că Maggie...  …continue reading →

Cât de frumoase sunt picioarele vestitorilor de pace!

Acum câteva zile, mi-o apărut o aftă în fundul gâtului. O chestie din cauza căreia înghiţeam cu greu. Curios din fire ca o nevăstuică, joi seara, după ce nievasta şi pruncul s-au culcat, am scos o lanternă, m-am dus în baie şi am purces la investigaţii (am înghiţit lanterna aia de zici că era film cu Jenna Jameson). Afta arăta najpa: albă şi cam atât. No, zic; e clar, am boala secolului, cancerul de gât este galopant, mă voi zbate un pic în lupta cu boala, se va face campanie de lacrimi în blogosferă, voi mai strânge vreo 120 de lei şi nişte bonuri de masă să dau şpagă la doctori, apoi voi muri ca un câine, Doamne-ajută, să nu mă vomaţi niciodată.…continue reading →

Trupa Byron vine la Cluj. Azi, frate

Azi, 5 aprilie, ora 20:00, la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca, se va avea loc desfăşurîndu-se spectacolul de lansare a celui mai nou album Byron, disponibil în două versiuni RO/EN „30 Seconds of Fame” (asta e versiunea în limba română) şi „30 de secunde de faimă” (asta e, fireşte, versiunea în limba engleză). Dacă mergeţi acolo, puteţi lua o ediţie limitată, de colectie, lucrată manual, ce cuprinde ambele versiuni. În deschidere cântă Luna Amară. Preţ bilet 35 RON Dupa Cluj, Byron vor mai sustine concerte de lansare la Targu Mureş (6 aprilie) si Iaşi (12 aprilie).…continue reading →

Ce să nu purtăm: evitaţi firma Outhorn

Înainte să plec ciocoieşte în Austria cu bloggerii în tabără de fotografie, în luna ianuarie, mi-am luat din Carrefour o geacă de schi Outhorn. Io n-aş prea fi vrut, că de banii ăia mai cumpăram două apartamente în Floreşti; dar nievasta o insistat că nu pot merge cu paltonul din liceu, că doar în ăla m-am însurat, plus că era geaca Outhorn la reducere, de la 180 la 150. Lei, da? Lei. Zgârcit cum am fost mereu, dar şi cochet ca o fată, am întrebat-o pe tanti de la casierie dacă nu au programul rabla la geci de schi la reducere, unul din bancurile mele preferate cu oameni care nu au chef de bancuri. Dar tanti, aşa cum se vedea clar, nu avea chef de bancuri, lucru de care aveam să-mi dau seama după ce-i repetasem deja gluma de 13 ori fără ca ea să schiţeze un zâmbet gratis de exasperare măcar.…continue reading →

O vază de designer italian

Acţiunea se petrece într-un sat din Deltă în altă ţară, cu români stresaţi de partea financiară. Aşadar, două verişoare şi pruncul din dotare merg în vizită la o pensionară italienească putred de bogată şi atâta de bătrână de zici că-i mama lui Neagu Djuvara, dar şi foarte tipică: zgârcită, fumătoare ca un coş de vapor, stafidită şi gălăgioasă şi dinamică, plină de vână şi călăreaţă de scooter şi mereu nemulţumită că pastele nu sunt făcute al dente. Primind vizita verişoarelor, le serveşte cu un espresso din ăla tare de puteai ajunge la chinezi dacă-ţi pica un picur pe duşumea, plus un pahar cu apă, plus un suc de portocale italieneşti originale 100% importate din Tunisia, şi se aştern fetele pe bârfit. …continue reading →