Year: 2018

Mi-am luat ban pe pagina de Facebook a Guvernului României

Era o zi de vineri după-masa frumoasă ca toate celelalte, poate la fel de frumoasă ca o sâmbătă dimineaţa! Premiera Veorica Dăncilă primea vizita premierului polonez, pentru că Dragnea trebuie să le arete americanilor cu orice preţ că el se ocupă mai bine ca Iohannis de politica externă, de-abia de-abia scapă de mititica; şi pentru că, dacă eşti intelectuală ca o cutie de scule, e mai uşor să faci gafe la recepţii oficiale decât să te apuci de construit spitale, şcoale şi autostrade. Şi atunci Groparu, cu weekendul prelungit curgându-i nestăpânit ca râurile dacice prin vine, a-ncurajat-o cum a putut şi a ştiut el mai bine pe doamna premieră prim-ministresă. Ceva de genul ”ha, ce bine că începem weekendul cu veselie de la doamna Veorica”, sau ceva. Și apoi am mai dat una: Care s-a lovit de asta: Oare e legal?…continue reading →

I remember you well in a Tokyo Vampire Hotel

Film cu vampiri? Checked! Proiecție la castel părăsit? Checked! Lună plină? Checked! Sânge? Checked! Și tulai, încă cât sânge! Cel mai japonez film al momentului, Tokyo Vampire Hotel, a fost turnat şi în România: - la Cluj, în hotelul Continental și prin centru - la castelul lui Iancu de Hunedoara - ba chiar şi la Turda! Din fericire nu pe străzile pușcate (bravo, primar de carton!), ci în salină.…continue reading →

Ați cerut, ați primit

Așadar: 1. Ieri am fost la un film absolut fabulos, care m-a atins la corason: Swim, despre primul om (român, de altfel) care a înotat toată Dunărea fără labe de scafandru și fără costum de neopren. Am revăzut toată Dunărea mea dragă prin periplul unui om fabulos (numit - fără glumă! Avram Iancu) și a unei echipe incredibile care l-a urmat, în caiace și microbuz, toată odiseea asta.…continue reading →

Țiganiada 2018, partea a II-a

În prima noapte, am dormit toți ca bebelușii după belladonă (LE: NU DAȚI LA COPII AȘA CEVA! LA COPII SE DĂ ȚIȚI), și ne-am trezit după un somn bacovian, de poezie de bacalaureat (doamna Dăncilă, dacă citiți, este vorba de ”Plumb”; somn de plumb, știți? Nu, plumbul nu doarme, e un fel de-a spune... adică de a scrie; 'nfine, vă explic eu!). Orice mi-ați fi zis la ora aia de dimineață matinală, nu v-aș fi crezut Amor-amor-amor Și nu m-am trezit oricum, ci, tocmai când mă visam mai bulibașă, a răsunat valea de niște chiote stridente, ca de năvălitori nomazi tătari; și aoleo, și vai de noi. - Prrrr, bolilor! Ce-i, v-or fugit caii putere de la microbuz? - Mai rău! Și, într-adevăr, era mai rău; și, aproape printre plânsete sincere, am aflat dezastrul.…continue reading →

Acum ai nevoie de ajutorul meu, băi Facebook?

Înainte de a termina postările cu Țiganiada, care-mi iau, ca de obicei, lungi ore de pregătire din timp pe care nu-l am mereu, îți mulțumesc că m-ai anunțat în legătură cu GDPR. Am analizat GDPR-ul tău și, cu toate că nu încalcă un anumit standard al comunității noastre, ai făcut bine că m-ai anunțat în legătură cu el. Nimeni nu ar trebui să fie intimidat sau hărțuit de Facebook; îmi pare rău că ai trecut prin așa ceva.
Știm că sugestiile de mai jos nu sunt valabile, poate, în toate situațiile, dar unele persoane le-au considerat utile pentru a face față aplicațiilor Social Media care jignesc sau intimidează:
…continue reading →

Ţiganiada 2018, partea I

Ce pot să vă spun este că... într-adevăr, bărbaţii nu se maturizează niciodată; şi nicicând nu se vede acest lucru mai pregnant decât la vârsta a doua, când ne dăm seama că de chiar n-are rost să fugim de noi înşine. Mai ales când noi înşine, aşa cum ne dăm seama dureros în fiecare an, suntem oameni simpli, care apreciem pozitiv viaţa, compania prietenilor şi o mâncărică la ceaun cu un pic-pic-pic de beuturică. Şi, pentru că nu putem face toate astea zilnic - ratele la bancă şi medicii ne interzic cu desăvârşire - o comitem anual, cât se poate. Şi anul ăsta am ajuns la Sibiu foarte însetat (de aventură) tocmai la fix când firma hinilor, nașilor și verișorilor dădea salarii. Și ăștia nu fac discriminări și angajează tot felul de etnii; și când am ajuns acolo, toți or decapat ochii a mirare! Și s-or uitat la mine lung! Ce dracu era să fac? - Mai faceți angajări? am întrrebat. Eram costumat la marea artă - după cum puteţi vedea aici, că aşa trendsetter am fost... (vă fac un zoom ca să vedeţi mai bine) ...că l-am inspirat până şi pe Beckham, #royalwedding! Că de la mine s-o luat casa Dihor cu lanţurile de haur purtate de bărbaţi bine (poză via Răzvan "Zicu" Dragoş).…continue reading →

Anii nu trec chiar degeaba peste unii oameni

Trec anii peste noi, măi copii, mai des ca guvernele PSD. Suntem un pic mai cărunţi, un pic mai rebegiţi şi un pic mai puţin răbdători cu anumite chestii. Suntem mai puţin naivi, îi cam mirosim pe şarlatani de la o poştă, nu ne mai facem visuri şi nu mai credem că suntem chiar aşa speciali. Nu-l mai aşteptăm pe Batman.…continue reading →