Orice faci, nu e niciodată de ajuns

Azi am făcut un gest bun pentru patria cea mică: i-am dat învoire nievestei să se ducă în pelerinaj la Lidl, pentru că nu mai scosese căpșorul în lume de luni de zile și pentru că niciodată nu a fost Clujul mai frumos ca acum, când e plin pe stradă…continue reading →

De ce beau oamenii însurați

- No hai, te-ai spălat pe dinți? - Da, doar m-ai văzut. Stă un pic, se foiește. - Ai băgat mâncarea-n frigider? - Pe toată. Tăcere 3 secunde. Apoi: - Oare ușa e-ncuiată? - Afirmativ. Stăteam în pat lângă ea, care o alăpta pe Gropărica, și mă dădeam pe telefon.…continue reading →

Fost-am omul pădurii

Am avut o sâmbătă în care mi-am dat seama din nou că nu ai cum dormi într-o casă cu doi copii. Nu ai cum, frate. Așa că duminică, dacă tot era vremea aia superb de rece și înnorată la Cluj, cu șanse de somn minus zero (conform buletinului narco-meteo), m-am…continue reading →

Mintea românului cea de pe urmă

Era sâmbătă dimineața și eu mă plimbam cu Gropărica în cărucior prin Gruia, permițându-i nievestei să se relaxeze un pic acasă în timp ce făcea ceva de mâncare (vreo 4 feluri), niște curățenie și spăla vreo 4 vagoane de haine. Și am trecut pe lângă acest gard care părea atâta…continue reading →

Cel mai frumos cadou

- Mami, te rog să vii acum să vezi ceva și apoi să-mi spui dacă-ți place! Fix asta se vedea pe geamul de la sufrageria de tip living! Vine nievasta, se uită pe geam... îi pică fața! - UN MERCEDES!!! - Da, așa-i că e fain??? - Și mai e…continue reading →