Make Romania Great Again, dar nu la piață

Trec ieri prin piață și mă lovește vârful de lance al marketingului la români: băbuța smerită, cu batic și haine negre în temperaturi subsahariene. - Hai, maică, ia castraveții ăștia, să mă duc și eu acasă. Buimac de temperaturile de fiert creieri din ultima perioadă, sensibilosul din mine s-a trezit…continue reading →

Un Romeo al betonului

Știu, cu toții ați iubit sau iubiți, poate chiar sunteți îndrăgostiți, poate ați și scrijelit pe ceva coajă de copac multisecular numele persoanei care vă înroșește urechile, care vă provoacă fiori când vedeți că vă dă cu seen la mesaje, dar aproape că pot să pun pariu că nici unul…continue reading →

Chiloții

Era luni dimineața înainte de începerea programului la marile clădiri de birouri dintr-o țară est-europeană când un corporatist în sandale și tricou intră, țeapăn de spate, șchiopătând și cu un umăr mai ridicat decât celălalt, în magazinul Argos de lenjerie intimă de vizavi de clădirea The Office. - Sărut mâna…continue reading →

Jurnal de șchioapă la Electric Castle

EC ziua zero Dăm cu skip că e prea mult să servesti plantația mahmurică prea multe zile. TGIT @ EC Trebuie menționat că de când m-am lăsat de sclavagit în folosul altora pe alcohol și mâncare (a se citi voluntariat) la EC există câteva tradiții: Se locuiește acasă la Madre…continue reading →

Cifra fericirii este 4350 de grame

Sănătoasă tun, frumoasă de pici și dolofană ca un cozonac, rozalie ca un parizer, iar eu vă scriu plutind la înălțimile de unde-a coborât Gagarin amu vreo 60 de ani, unde semnalul de Internet este ffff slab. Cam seamănă cu neamul lui nievastă-mea, csf, poate totuși se-ndură careva de zice…continue reading →