frizerie

Cu Gropărelu la frizer

– Și eu unde să-l duc la frizer?
– La Opera, normal! Doar ți-am zis că am legat acolo o prietenie sinceră cu una din domnișoare.

La frizeria Opera este acolo o domnișoară de la care, tura trecută, am aflat TOT ce va face în concediu: că anul ăsta nu merge la mare, ci că merge la Baia Mare; la un lac; pentru că este înnebunită după înot; și am aflat și cât costă camera acolo și câte zile va sta; și tot; și deja ne tutuiam ca doi tovarăși vechi, mai rămânea s-o chem la bere cu gust de arome identic naturale de grapefruit. (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

La frizeriţă

Pe mine mă tund multe chestii: prekinii, băncile, şi frizeriile.

Mergeţi la domnişoara, îmi zic bătrânii frizeri care citeau Click, răpuşi iremediabil de o lene năpraznică în acea după-masă ploioasă de miercuri.

Mie toată viaţa mea mi-o fost frică de două chestii: de Yahoo Messenger varianta 9.0.0 şi de femeile bunoace cu care am avut de-a face.

Iar domnişoara frizeriţă era bunoacă.

Era să mă sugrume cu cearşafu’ ăla de se pune pe umeri, de o trebuit să horcăi foarte serios să o conving să mai relaxeze ştreangul.

Când m-o făcut cu maşina, o apăsat mutilant de tare pe căpăţână; fericit, am zbierat de disperare – aş fi preferat să fiu scalpat de indienii Comanche decât să mă facă o începătoare. Se opreşte, şi zice:

– Aveţi ceva acolo?
– Nu, zic, e gol! şi izbucnesc în râs, amuzat de cât pot fi eu de genial autoironic, că cică ironia şi autoironia sunt semne de deşteptăciune.

Se uită în oglindă la mine, bănuitoare. Io rânjesc în continuare.

– Credeam că-mi ziceţi că aveţi vreo bubă, o drege domnişoara.
– Nu, nu am bube-n cap, i-o retez eu.

Nu ştie ce să mai zică.

– Da-ţi-i pace. E OK, zic.

Am plătit, şi am tuns-o.

28 lovituri, dă-i și tu!