Sibienii petrece toaaaataaa noaaaapteaaaa

Un grup de oameni de ştiinţă englezi au reuşit să descifreze genomul gropăresc: în poza dată publicităţii se distinge clar o glajă de palincă şi un crihan sănătos de brânză.

La Răşinari, lângă Sibiu, weekendul ăsta s-a sărbătorit ezac acest festival: Festivalul Brânzei şi al Ţuicii.

De la aşa eveniment nu puteam lipsi.

În primul rând, io când revin pe plaiurile natale văd totul roz; şi şi dacă iau ţapă de la un taximetrist sau o iau în mufă prin discoteci, tot mi se pare poetic.

– Cum de au oamenii ăştia aşa case mari? întreabă gaşca de clujeni picaţi din cer în fix miezul festivalului.
– Sibienii îs gospodari, zic io. Foarte gospodari.

Ne luăm un bulz: 10 lei, 200 grame. Înăuntru – brânză cât de la un găinaţ de pechinez.

– A, zic. Şi îs inteligenţi, îi fraieresc pe ăia mai proşti ca ei. E patria lui Goga, totuşi, mai zic.

Ne lom o duşcă de răchiu tradiţional.

– Unde e făcut rachiu’? întreb.
– Aici! zice domnişoara.
– Aici-aici? În câmp?
– Nu, zice, aici – în Sibiu.
– Da? Cine l-o făcut?
– Tata, zice ea. Acasă.
– Unde staţi?
– La bloc, în Vasile Aaron.
– Uite, zic eu, sibienii sunt gospodari şi inteligenţi; şi păstrează valorile tradiţiilor milenare româneşti.

Clujenii râd.
– Nu râdeţi! le zic. Aici s-a născut Cioran!

– Invitaţi de onoare, formaţia Grigore şi Ghiţă din Alba Iulia, care vor cânta cântece tradiţionale sibiene! se anunţă la microfon.
– Vedeţi? zic io. Sibienii aleg întotdeauna cea mai buna ofertă, nu aruncă banii aiurea pe cântăreţi locali când pot aduce p-altul la fel de prost pentru jumate bani.

Piesa de rezistenţă: tocană de oaie. Servea toată familia: o fată de 11 ani, una de 14, mama, tata. Aia de 11 ani vine la mine, şi mă-ntreabă profi:

– Ce doriţi?
– Tocăniţă de beeeeeee, zic io.
– 10 lei, zice ea.
– Vedeţi? zic io. Sibienii îs gospodari de mici, şi de mici sunt crescuţi cu spirit antreprenorial.

Îmi pune într-o farfurioară de plastic 5 bucăţele de tocană. Două degete de varză. Nu am luat şi mămăligă: aveam deja bulzul.

– Tu, fată, zic: 10 lei pe 30 grame de carne? Ia fă bine şi mai pune!
– Nu se poate, zice ea, atâta e porţia.
– Ultima copilă care mi-o vândut oaie la preţ de somon norvegian a fost găsită spintecată în pădurea de la Şopa, îi zic. Fă bine şi mai pune tocană, sau vă iau actele la purecat! Ce-i cu halatul ăsta murdar? Aşa se serveşte? Iei banii cu aceeaşi mână cu care pui varza? Unde-i tac-tu? Plus că – uite, mielul ăsta rotisat arată ca a Grivei. Ei, vedeţi? Sibienii sunt ospitalieri, îţi dau tot ce au ei mai bun pe masă, le zic când fetiţa, cu priviri ucigaşe, mai pune o bucăţică de carne în farfurie – de parcă şi-ar fi pus propriul ei ochi.

Cireaşa de pe tort:

– Cum daţi rachiul? întreb, fincă nu vroiam să plec fără suvenir.
– 30 lei, zice nenea. Pălincă arghelenească, mere la suflet, prună curată!
– Îmi daţi să gust?
– Sigur, zice nenea. Leano! Adă-i la domnu’ să guste.

Leana merge şi deschide portbagajul unei Dacii cu număr de Prahova.

Am făcut stânga împrejur şi m-am tirat, fără explicaţii.

20 lovituri, dă-i și tu!