Poșta Română în secolul XXI
Din câte probabil știți, Groparu locuiește în frumosul Florești, la 2 pași și 10 km de Cluj, în frumoasele suburbii de pe plaiurile comunei Gilău. Dar toată frumoasa corespondență – broșuri de la Carrefour și Kaufland, somații de la DNA și cereri de paternitate – se primește la adresa din buletin, care este în frumosul Mănăștur.
Pentru că ne aflăm, totuși, în secolul XXI (spuneți-i asta, vă rog, și lui tavarisci Putin), când m-am măritat cu cea mai scumpă și cumsecade femeie de pe scoarța pământului și mi-am schimbat domiciliul, mi-am strămutat adresa de corespondență pe adresa din Florești. Asta acum o mie de ani. Cu cerere și tot ce vrei.
Da, mi-am făcut cerere.
Și orice hârtie venea în Poștă (inclusiv ambalajele de Eugenia) era redirecționată către însuși mine, ailantă adresă, cea din Florești. Frumos, ca-n secolul XXI. Ca pentru o țarină cu două palate.
Foarte, foarte mult m-aș fi dorit ca postarea aici de față să se încheie aici; dar nu se poate. Pentru că, acum vreo 2 săptămâni, am primit un plic de la ANAF. Pe fosta adresă, aia din frumosul Mănăștur. Cu înștiințare în Poștă. Fac o mică paranteză: după ce am plătit tot la ANAF și CASS, s-au prins că mai trebuie să dau 49 de lei. “Doamnă, sigur nu mai am restanțe?” așa i-am întrebat; “- Azi, nu!” Așa mi-a zis doamna aia cașaloată și cu chef de mine ca mine de un consult proctologic. Drept urmare, pentru că e ilegal să aduci racheți ucrainieni la domiciliul datornicului, trimit și ei plicuri pe poștă, ce altceva să facă?
Am sunat la Oficiul Poștal: și aici lucrurile devin interesante.
– Bună ziua, sunt Groparu, am la dvs. un plic de la ANAF.
– Pe ce nume? întreabă din nou vocea cu inimă de gheață.
– Groparu.
– O secundă, să cot.
Și cotă doamna.
– Într-adevăr! Pe ce adresă, vă rog?
– Pe str. Hemofiliei, zic; numărul 666.
– Într-adevăr. Să veniți să-l luați.
– Errr… doamnă scumpă, știți, eu mi-am făcut cerere de strămutare a adresei de corespondență în Florești!
– Când?
– În 2010!
În momentul acela, doamna izbucnește într-un râs extraordinar de cristalin, ca o apă de munte din care mușcă buldozerele ca să facă un baraj ilegal!
– Degeaba ați făcut! Cererile au validitate numai 30 de zile!
– Pof-tim?
– Ați auzit bine! Dacă doriți modificarea adresei de corespondență, trebuie să faceți o cerere la fiecare 30 de zile. Deci a fost o eroare de sistem faptul că ați tot primit pe adresa corectă corespondența! Vă rog să veniți să vi-o ridicați!
– Doamnă… dar nu se poate, acuma dacă tot vă sun, să faceți transferul către poșta din Florești?
– Ba da!
– Pfuay, mulțumesc, Doamne-ajută!
Pățit, am trecut totuși pe la ANAF, am aflat ce trebuia să mai dau și am plătit ce ziceam mai sus. Dar apoi lucrurile devin interesante:
1. Șefa Poștei din Florești a sunat-o pe nevastă-mea că plicul meu a fost retrimis pe adresa din Florești;
2. Sefa Poștei din Mănăștur a sunat-o pe nevastă-mea că plicul meu a fost retrimis pe adresa din Florești;
3. Când am mers să ridicăm corespondența în Florești, a treia zi după tevatură, și am și stat la o coadă de 9 persoane, am aflat că plicul a fost returnat.
Din cîte știam, vampirismul este ilegal! Poate așa se răzbună Poșta română pentru treburi mai vechi – pentru că Poșta Română nu uită și nu iartă, pentru că e prea ocupată să nu gândească.
Așa că acuma, ca și Kramer, vreau să ies din sistem.
E crestineste sa vrei sa iesi din sistem, la fiecare 30 de zile macar
S-au folosit variante ale denumirii de „Poștă” de 11 ori. Acesta este un post de publicitate mascată.
Sper sa se inchida Posta pentru ca e degeaba, nu ajuta, doar incurca.
@ mixy: cruficicator de-a dreptu’!
@ maria: asa este. Si la Seinfeld, nu uita de Seinfeld!
@ mihaela: sa se inchida, primesc; dar sa se si arunce cheia.
Eu inca sufar ca livreaza coletele cu mocanita 🙁
După cum bine știi, și eu lucrez ….în fainul Florești, situat în suburbiile de pe plaiurile Gilăului, ……… . Am primit la poșta din faina comună numită mai sus, prin Prioripost, un plic în care se găsea asigurarea mașinii , pe numele meu, dar pe adresa instituției unde lucrez! Ghici: plicul nu mi-a fost adus la serviciu, dar nici nu m-a sunat nimeni să-mi spună unde îl pot găsi. După ce brokerul care mi-a eliberat asigurarea a dat telefoane peste telefoane, a aflat cu greu unde este plicul meu și când am mers după el nu am apucat să zic nimic de bine: o doamnă binevoitoare (ca un cașalot) mi-a spus să zic mersi că îmi eliberează scrisoarea (după ț zile!), deoarece adresa din bulletin este alta decât cea a destinatarului! În rest, despre Poștă numai de bine! 🙂
@Maria: Acesta nu este un comentariu publicitar! 🙂
no, că nu vbeam serios! voiam sa fac o glumă. da a ieșit cam ermetică.
Le-am urat si eu de bine, daca e voie, uite:
http://mihaivasilescublog.com/2013/04/01/posta-romana-ne-face-posta/
Dar este foarte interesant, daca ai rabdare, sa citesti comentariile. Pentru ca la un moment dat, imi scrie o tipa care a lucrat in Posta si descrie un pic cam ce e pe acolo.
[…] După chestiile astea, trag o fugă până la poştă pen’că aveam un bileţel pe care scria c-am primit ceva extern. Ajung la poştă şi arăt biletul. Tanti de acolo îmi zice că-i o scrisoare externă şi deci nu am ce să caut la ghişeul de colete. Boon, mă duc la mama draqu şi ridic scrisoarea externă (care de fapt era o cutie cu dimensiunile 30cmX25cmX15cm, adicătelea chiar un colet ce conţinea o sursă de alimentare pentru un LCD, dar pentru că Poşta Română). […]
Cineva suna la usa unei femei.
– Cine-i ?
– Postaaa !
– No, ok, veniti, dar cate unul !
👿