Din câte probabil știți, Groparu locuiește în frumosul Florești, la 2 pași și 10 km de Cluj, în frumoasele suburbii de pe plaiurile comunei Gilău. Dar toată frumoasa corespondență – broșuri de la Carrefour și Kaufland, somații de la DNA și cereri de paternitate – se primește la adresa din buletin, care este în frumosul Mănăștur.

Pentru că ne aflăm, totuși, în secolul XXI (spuneți-i asta, vă rog, și lui tavarisci Putin), când m-am măritat cu cea mai scumpă și cumsecade femeie de pe scoarța pământului și mi-am schimbat domiciliul, mi-am strămutat adresa de corespondență pe adresa din Florești. Asta acum o mie de ani. Cu cerere și tot ce vrei.

Da, mi-am făcut cerere.

Și orice hârtie venea în Poștă (inclusiv ambalajele de Eugenia) era redirecționată către însuși mine, ailantă adresă, cea din Florești. Frumos, ca-n secolul XXI. Ca pentru o țarină cu două palate.

Foarte, foarte mult m-aș fi dorit ca postarea aici de față să se încheie aici; dar nu se poate. Pentru că, acum vreo 2 săptămâni, am primit un plic de la ANAF. Pe fosta adresă, aia din frumosul Mănăștur. Cu înștiințare în Poștă. Fac o mică paranteză: după ce am plătit tot la ANAF și CASS, s-au prins că mai trebuie să dau 49 de lei. “Doamnă, sigur nu mai am restanțe?” așa i-am întrebat; “- Azi, nu!” Așa mi-a zis doamna aia cașaloată și cu chef de mine ca mine de un consult proctologic. Drept urmare, pentru că e ilegal să aduci racheți ucrainieni la domiciliul datornicului, trimit și ei plicuri pe poștă, ce altceva să facă?

Am sunat la Oficiul Poștal: și aici lucrurile devin interesante.
– Bună ziua, sunt Groparu, am la dvs. un plic de la ANAF.
– Pe ce nume? întreabă din nou vocea cu inimă de gheață.
– Groparu.
– O secundă, să cot.

Și cotă doamna.
– Într-adevăr! Pe ce adresă, vă rog?
– Pe str. Hemofiliei, zic; numărul 666.
– Într-adevăr. Să veniți să-l luați.
– Errr… doamnă scumpă, știți, eu mi-am făcut cerere de strămutare a adresei de corespondență în Florești!
– Când?
– În 2010!

În momentul acela, doamna izbucnește într-un râs extraordinar de cristalin, ca o apă de munte din care mușcă buldozerele ca să facă un baraj ilegal!
– Degeaba ați făcut! Cererile au validitate numai 30 de zile!
– Pof-tim?
– Ați auzit bine! Dacă doriți modificarea adresei de corespondență, trebuie să faceți o cerere la fiecare 30 de zile. Deci a fost o eroare de sistem faptul că ați tot primit pe adresa corectă corespondența! Vă rog să veniți să vi-o ridicați!
– Doamnă… dar nu se poate, acuma dacă tot vă sun, să faceți transferul către poșta din Florești?
– Ba da!
– Pfuay, mulțumesc, Doamne-ajută!

Pățit, am trecut totuși pe la ANAF, am aflat ce trebuia să mai dau și am plătit ce ziceam mai sus. Dar apoi lucrurile devin interesante:
1. Șefa Poștei din Florești a sunat-o pe nevastă-mea că plicul meu a fost retrimis pe adresa din Florești;
2. Sefa Poștei din Mănăștur a sunat-o pe nevastă-mea că plicul meu a fost retrimis pe adresa din Florești;
3. Când am mers să ridicăm corespondența în Florești, a treia zi după tevatură, și am și stat la o coadă de 9 persoane, am aflat că plicul a fost returnat.

Din cîte știam, vampirismul este ilegal! Poate așa se răzbună Poșta română pentru treburi mai vechi – pentru că Poșta Română nu uită și nu iartă, pentru că e prea ocupată să nu gândească.

Așa că acuma, ca și Kramer, vreau să ies din sistem.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 10 comments

  1. maria Reply

    S-au folosit variante ale denumirii de „Poștă” de 11 ori. Acesta este un post de publicitate mascată.

  2. Groparu Nemernic Reply

    @ mixy: cruficicator de-a dreptu’!
    @ maria: asa este. Si la Seinfeld, nu uita de Seinfeld!
    @ mihaela: sa se inchida, primesc; dar sa se si arunce cheia.

  3. Gigi Reply

    După cum bine știi, și eu lucrez ….în fainul Florești, situat în suburbiile de pe plaiurile Gilăului, ……… . Am primit la poșta din faina comună numită mai sus, prin Prioripost, un plic în care se găsea asigurarea mașinii , pe numele meu, dar pe adresa instituției unde lucrez! Ghici: plicul nu mi-a fost adus la serviciu, dar nici nu m-a sunat nimeni să-mi spună unde îl pot găsi. După ce brokerul care mi-a eliberat asigurarea a dat telefoane peste telefoane, a aflat cu greu unde este plicul meu și când am mers după el nu am apucat să zic nimic de bine: o doamnă binevoitoare (ca un cașalot) mi-a spus să zic mersi că îmi eliberează scrisoarea (după ț zile!), deoarece adresa din bulletin este alta decât cea a destinatarului! În rest, despre Poștă numai de bine! 🙂
    @Maria: Acesta nu este un comentariu publicitar! 🙂

  4. maria Reply

    no, că nu vbeam serios! voiam sa fac o glumă. da a ieșit cam ermetică.

  5. Lecitină? - un Neuron Reply

    […] După chestiile astea, trag o fugă până la poştă pen’că aveam un bileţel pe care scria c-am primit ceva extern. Ajung la poştă şi arăt biletul. Tanti de acolo îmi zice că-i o scrisoare externă şi deci nu am ce să caut la ghişeul de colete. Boon, mă duc la mama draqu şi ridic scrisoarea externă (care de fapt era o cutie cu dimensiunile 30cmX25cmX15cm, adicătelea chiar un colet ce conţinea o sursă de alimentare pentru un LCD, dar pentru că Poşta Română). […]

  6. Bula Reply

    Cineva suna la usa unei femei.
    – Cine-i ?
    – Postaaa !
    – No, ok, veniti, dar cate unul !
    👿

Leave a Comment

Your email address will not be published.