Păi şi atunci eu de ce mai plătesc taxe?

Când am avut prima proiecţie a filmului Usturoi, la TIFF, a dispărut BluRay-ul cu filmul. Probabil mai ştiţi ce m-am înspăimântat, că puteam da lecţii de tremurat la o piftie, să-şi ia BAC-ul, doctoratul și să ajungă și prim-ministru.

Aşa că am fugit repede-repede la Poliţie, unde am stat 3 ore, până la 11 noaptea, să redactez o plângere. Amabili oamenii şi cumsecade, Groparu plăcut impresionat pentru că banii din taxele lui sunt bine puşi la treabă (am avut însă grijă să nu le comunic asta şi lor, pentru că – da?) – viaţa e frumoasă!

Dar cum uneori Dumnezeu dă numai palme, nu loveşte şi Ashi Barai,

am descoperit instrumentele cu pricina după două zile. Aşa că fuga-fuguţa la Poliţie, după numai 4 zile de la plângerea iniţială, unde am mai stat o oră jumate ca să mai dau o declaraţie că – Allah e mare! Şi Buddha rotund! – renunţ la plângere, nu e nimeni vinovat, viaţa e frumoasă, români, vă iubesc! Faceţi pace în Palestina aia odată! Unde mai pot plăti nişte taxe?

Şi răspunsul mi-a sosit săptămâna asta, în numai 5 luni. Braţul înarmat al legii nu s-a lăsat până când nu mi-a trimis acasă, după numai 5 luni, înştiinţarea că ambele plângerile mele au fost înregistrate, iar urmărirea penală nu s-a pornit.

A, şi că trebuie să plătesc 10 lei pentru taxa de timbru pentru că tot nu s-a pornit nici o urmărire penală. Şi apoi să duc chitanţa la ei, sau să o trimit prin poştă. Deci 2 luni de cozi.

Să fie la dosar.
scan plata timbru Politie 10  lei

7 lovituri, dă-i și tu!