Sfantul (Nicolae, nu Roger Moore)

Ba, si numa ce-mi apare Mos Nicolae in vis, si se apuca sa dialogheze cu mine tocma cand aveam un vis erotic cu negrese din Tailan-dala, si eram sultanu’ din Brunei, in anii in care petrolu’ era mai scump ca amu. In visu meu, Mosu’ avea barbia lu’ Becali.

– Ba, zice, Gropare, vezi ca daca iti pui o dorintza in noaptea asta magica se indeplineste, ca io indeplinesc dorinti. Una pe cap de vita furajata.
– Mosule, zic io, e clar. Stii ce imi doresc eu cel mai mult pe lumea asta. Sa mi se indeplineasca orice dorintza, normal.
– Nu, ma pacatos uscat de focul iadului ce esti, care vei arde in focu gheenei ca-n crematoriu, si din cenusa aia a ta s-a mai face unu tot ca tine de pacatos care si ala va fi ars. Trebe una singura, ma. Una si gata. De restu’ dorintelor se ocupa alti sfinti, cum ar fi Sf. Asteapta.
– Ba, mosule, zic io, fii atent. Io amu dorm, si lobu’ ala cerebral ocupat cu dorintele carnalo-materiale e latent. Nu se iriga, pur si simplu, ca or furat astia tevile, hotii dreq, Doamne iarta-ma. Asa ca: ba mosule, nu imi alegi tu o dorinta sa-mi indeplinesti? Amu noi ne stim, ca aproape ca avem aceeasi varsta; plus ca tu poate stii mai bine ca mine ce vroiesc, ca voi stiti tat, si io de cand mi-am cumparat rucsac fara cadru in clasa a 11-a nu prea mai imi doresc multe kestii.
– Mai impiedicatule in treapta pacatului, agatzatule de cuierul desertaciunii, dependentule in ale raului! Eu pot alege sa nu mai poti fuma neam, sa iti faca beutura greatza, sa nu poci manca decat de post sau sa vorbesti in pilde, fara a mentiona parti ale corpului – partile alea cu care mamiferele isi marcheaza teritoriu. Ce zici? ?
– Doamne iarta-ma, dar foarte departe de mine gandul asta! Oricum ma indoiesc ca asemenea comportamente degenerative vor face casa buna cu pohtele mele. Da’ daca trebe musay io sa imi aleg, vreau o fantana care indeplineste dorinte, si o bascula de fise.
– Ba, zice Mosu, usor rosu in obraji, bag sama ca tu nu pricepi romaneste, limba sfintilor primordiali ai Pamantului, dupa cum zicea insusi Vadim Tudor. Aici nu mere ca pe troleu cand te-or prins fara belet. Tu alegi o dorintza, faci o cerere pe A4, o supui comitetului, noi o inregistram, o dezbatem, si o indeplinim in limita stocului. Ca e oferta din aia cu stelutza.
– Ma sfinte, zic io, sa-mi bag moshu’ pe horn! Auzi aci: noi doi suntem neamuri, ma.
– Ce neamuri, ma, ca doara nu te kiama Nicolae!
– Nu, zic io, e drept, da si io is mosh. Asa ca suntem neamuri. Si mai e o chestie: faza cu Nicolae e rasuflata. Ca in engleza la Nicolae se zice Nick, si toata lumea stie ca “Nick” inseamna “porecla”. Ce sfantu poreclei esti tu, ma? Asa ca te rog frumos sa faci bin…

Pola me. O sunat ceasu’.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

De ce asiatica?

kika

Da. De ce asiatica?
1. Daca esti urat, urat-urat, si nu te vrea nimeni, DA’ NIMENI, speri ca femeile asiatice au ochii mijiti, nu vad bine cu ei, ele te vad frumos, cand de fapt nu esti, ca ele au ochii mijiti si nu vad bine cu ei.
2. Daca vezi o gajica mai faina, ii spui ca asiatica e fiica-ta (ca astea is mici) si ii ceri un numar de telefon.
3. Isi poate gasi oricand job in domenul textil.

De ce negresa?
1. Buzele. Daca se infunda buda nu mai trebe vidanjor.
2. Daca nu ai chef de sex, stingi lumina, te ascunzi si a doua zi ii spui ca nu ai mai gasit-o in intunericul negru.
3. Iti da senzatia ca ai pula mare. Ca doar de-aia te-o preferat unui negru!

De ce araboaica?
1. Nu apuci sa ii vezi fatza dimineatza.
2. Nu apuci sa ii vezi fatza dimineatza.
3. Nu apuci sa ii vezi fatza dimineatza.
+
4. (bonus) – nu bea alcool, deci poate conduce masina acasa.

De ce evreica?
1. Are unchi bijutier in Antwerp.
2. Iti lasa tie sa mananci tot porcu’, piftiile si carnatii de Craciun.
3. Daca protocoalele inteleptilor Sionului sunt adevarate, vei avea o pila in Noua Ordine Mondiala.

De ce unguroaica?
1. Ai un sentiment de mandrie nationala cand faci dragoste cu ea.
2. Oricat de beat esti, nu te poti inscrie in PRM ca nu te primesc aia.
3. Inveti sa injuri in ungureste, ceea ce se poate dovedi util intr-o buna zi cetzoasa in care treci vama.

De ce rusoaica?
1. Te indeamna sa bei.
2. Daca o iei in goarna intr-un bar ii in stare sa ii omoare pe derbedeii aia.
3. Daca vrea sa te omoare, o face curat si fara durere, cu Poloniu 210.

De ce eschimosa?
1. Daca ai putza mica ii explici ca “e de la frig”.
2. Nu te bate la cap sa nu mananci grasimi.
3. Poti face swinging cu nevasta vecinului, sh asta numa daca ii faci o vizita.

De ce Maori?
1. Nu mai pierzi vremea cu dezbracatul: pur si simplu dai de o parte si de alta fusta de ierburi.
2. Vezi toti sanii prietenelor ei.
3. Daca vrei sa scapi de ea o trimiti la pescuit intr-o zona infestata de rechini, si ii faci o gaura mica in piroga.

De ce tiganca?
1. Dai ceva bani pe ea, dar o iei fata mare si ramane a ta indiferent cat de porc esti.
2. Daca te supara vreun nesimtit, vorbesti cu fratii ei sa vina cu iataganele + nu platesti impozite.
3. Fusta aia sexy te provoaca si la 90 de ani.

De ce romanca?
1. Sarmale, carnatz, ciorba, sters prafu’, gatit, spalat.
2. Mori inaintea ei cu mult.
3. Le canta fain copiilor tai sa adoarma.

O lovitură, dă-i și tu!

Despre nume

Normal ca cel mai faimos citat despre nume care imi vine amu in minte ii ala din Shakespeare, actul II scena 2 cand Julieta (nume pe care l-am intalnit si in patria mea) se planje la luna ca

“What’s in a name? That which we call a rose
By any other name would smell as sweet”

sau

“Un nume ce-i? Un trandafir, oricum
Ii spui, iti da acelasi scump parfum” (traducere Dan Dutescu, cred…)

Dupa ce am stat o vreme sh m-am gandit adinc, mi-am zis: numele sunt o chestie interesanta. Mie nu prea-mi pasa de nume, dovada ca pentru mine pe toti masculii ii kiama “Nelu”, iar femeilor ma adresez adesea dupa prenumele fostelor mele prietene. Lor le place asta, ca se inrosesc si le sclipesc ochii de parca-s de laser sh devin mai focoase, asa, mai ales daca is pretenele mele actuale.

Uite, in schimb, un nume pe care nu as avea cum sa il confund este Doina Jalea, care nu are rolul de substantiv sh atributul sau. Cred ca Jalea e numele de familie, dar clar ca nu m-as adresa ei cu “Doina”. Alte exemple de folosire a numelui de familie in loc de prenume: Pacu’ (shafu’ meu – de la Pacurar), cindre, coprea (colegi de serviciu, denumiti ca atare dupa numele calculatorului din retzea), sysAlin (coleg de serviciu care lucreaza ca SysAdmin), bineinteles, Mitroa (de la Mitroiu) sh Groparu (care de fapt nu e numele meu). Despre ultimu pot zice ca i se mai spune sh Gropower, Groppyko, Groapa, Gropescu, iar penultimului i se mai zice si Greuceanu.

Oricum, daca ar fi sa am maine un copil (pe care sper sa nu-l nasc eu) in nici un caz nu l-as numi Stelutza, Moise, Jesus, Logan, Zorro, Rozalia, Mugurel. Si nici nu as incredintza alegerea unui nume urmatoarelor personaje:

1. Unui armean. Nu as vrea sa aiba ca prenume Varujan, Pambuccian, Horasangian, Vosganian, Tavitian, Horasangian.

2. Unui roman din partea rurala a Olteniei. S-ar putea sa il boteze Ion (nume de sluga) sau Marin (si atunci il vedem pe Al Jazeera, cum ca irakienii au prins un Romanian Marine pe care vor sa-l egorjeze)

3. Unui anume profesor de istorie pe care nu am avut fericirea sa-l cunosc. Dar ii stiu copiii gemeni. Pe ea o cheama Memoranda Supplexa, iar pe el Memorandum Supplex. Fara vraja. Prescurtare: Mema sh Memo.

4. Familiei fostului meu elev Strugurel Comitel Cutzitar. Ten un pic cacaniu, dar baiat de treaba. Cerseste si acum in fatza la Music Pub.

5. Familiei fostei mele colege de clasa Patricia. Sefa de promotie. Care are doua surori – Constantza sh Sperantza.

6. Familiei prietenului meu Silvan. Care merita o dezbatere aparte. Ma rog, Silvan cred ca e singura persoana sau om din Romania pe care o/il cheama asa, si el e taaaare mandru de asta.

Partea cea mai faina numa’ amu urmeaza. Silvan are doo surori. Pe una o cheama Izvora, si pe cealalta Stânişoara.

Dar partea cea mai si mai faina abia acum urmeaza. Izvora are acum un baietel pe care l-a botezat Zeus.

Asta ca sa nu sufere numai ea.

6 lovituri, dă-i și tu!

Ca un Hiroshim mai mic

Ca un stol de popice in care intra o bila de bowling din aia neagra, cu trei gauri, aruncata de un jucator furios ca rad pretenii de el ca e handicapat.

Ca o oaie care cade in prapastie si in cadere se sparge toata de stanca, plesnindu-si incheieturile de parca ar fi umpluta cu rumegus.

Ca un os aruncat de un vultur de o stanca de la 400 de metri, ca sa-l sparga sa-i poata bea maduva, ca la inaltimi nu se serveste bere.

Ca un accident la 120 km/h, in care mor o printesa englezeasca sh un egiptean putred de indragostiti, si masina se face armonica de un stalp. Si se mai si aude ecoul in tunel ca o impuscatura.

Ca un muflon care ii arde un cap intre coarne rivalului care vrea sa se joace de-a animalu’ cu doua spinari cu femelele din gashca.

Ca un bob de grindina de 2 kile care cade in parbrizul masinii sh il face praf.

Ca doua turnuri gemene care se prabusesc.

Ca podul de pe River Quai.

Ca o tasta izbita cu furie de doua maini care scriu in stil “vultur”.

Ca un parasutist caruia nu i se deschide parasuta, fir-ar a dreq.

Ca un alpinist care coboara in rapel sh i se rupe cordelina.

Ca o veveritza din aia australiaca de se arunca dintr-un copac in altu’.

Ca copilu ala din reclama la purtat centura de sigurantza, de iese prin parbriz si ii ramane pantofu.

Ca un stejar din Borzesti care pica supt drujba ilegala.

Cam asta va fi impactul preconizat dintre mine si pat, in seara asta.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Nevasta grasa – da sau nu?

Nu

– Hainele ei costa dublu. Mai ales daca trebuie sa ii cumperi doua perechi de blugi din care sa isi faca una singura.
– Daca ai masina mica, s-ar putea sa fii nevoit sa schimbi amortizoarele cam des. Asta e scump.
– Daca e genul care se imbata la chefuri, trebuie dusa acasa. Ca sa faci asta de unul singur trebuie sa mergi la sala.
– Se poate rostogoli in somn cand dormi cu ea in pat si sa te inabuse. Asta nu e prea bine.
– Daca o omori, e mai greu sa o bagi intr-un sac si sa o ingropi in gradina sau in pivnita. Trebe ciopartita, si deja se complica lucrurile. Daca o ingropi in pivnitza, trebuie scos pamantul afara, si e greu pentru ca se prind vecinii. Numa cand te gandesti te cuprinde un sentiment de neputinta geaman cu ce am simtit eu cand eram in Danemarca si romanii aveau de ales intre Vadim si Iliescu.

Da

– Are forme, mai copii. Are!
– Daca ai masina mica, castigi spatiu cu covata pe care o face in scaun. Din acest moment poti transporta mai mult ciment si mai multi cartofi cu masina.
– Daca nu incape pe la casele de marcat in Cora, poate iesi pe intrarea principala, si atunci ii mai poti strecura produse pe care sa nu le platesti.
– Arabii. Pentru arabi, o femeie care nu arata cat 4 sclave din fatza si cat 6 din spate nu e femeie. Si nu are voie sa se poata ridica din pat fara ajutorul unei sclave. Intrebati-o pe Seherezada daca nu ma credeti!
– Daca ti-e teama ca o sa te inabuse in somn, poti pune o jumatate de duzina de arici sa doarma cu voi in pat.
– Are sanse sa devina prima femeie politician pentru grasani. Asta inseamna fonduri Phare deturnate, deci mai multa shunca pe masa.
– Daca naufragiezi cu ea pe o insula pustie, ai papa pentru o luna.

ARGUMENTUL FINAL
Shakespeare. Ma reproduc si parafrazez din memorie: “mai bine sa fii inconjurat de oameni dolofani, cu par carliontzat, decat de din aia slabi, slabanogi, uscati, etc!”

Eu sunt un tip care ar face bine sa mai puie ceva kile pe oase.

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Vaca sexuala

 Vaca sexuala

Zice-se ca, vazand conditiile in care sunt tratate bovinele la mine-n tzara, europenii s-au hotarat sa ia taurul de coarne si sa intervina. Si sa emaneze ca dupa integrare telemeaua de la mine din Sibiu nu va mai fi buna, ca cica nu mai ai voie sa mamelesti oile cand le mulgi, trebe sa le curentezi cu mulgatoare electrica.

Bullshit.

Cine o decretat chestia asta bag sama ca o avut ceva copilarie de asfalt fara gropi. Se juca vara in locuri special amenajate cu nisip prin parc, si miorlaia cand ii intra o pietricica in sandalutze. Care mergea la mall cu mamica lui in masina combi cu scaunel special de copii, manca ciocolata din aia cu E-uri si OB-uri si se caca pe el de fericire ca il lasa mami sa-si tina ziua la McDo. Care incurca oile cu duliile si caprele cu bujiile. Care face diarie severa cand papa lapte nepasteurizat. Sa mance ma-ta branza din aia, ba!

Eu propun sa il luam pe nenea ala ca sa ne explice si noo cum trebuie sa obtinem lapte pentru telemea, in viziunea domniei sale. Propun prima data sa scoata vaca la o cofetarie, la un suc si o prajitura. Dupa aia, sa iasa cu ea la un film (recomand “Pacientul englez”), sa o tina duios de o copita si sa se abtina sa ii pipaie ugerul, ca un nesimtit, de la prima intalnire. Sa plece apoi cu ea acasa, in grajdiul ei, si acolo sa o mangaie duios, intre coarne, si sa o lase sa ii linga drobul de sare. Sa ii faca apoi un dush cu noul spumant de baie de la L’Oreal cu extract de migdale amare si sa o dea cu crema aia care cica are efect de double-lifting – pana vacutza ajunge fericita pana la ultima shuvitza. Nu va avea voie sa isi faca cruce inainte de a se repezi la tzatzele ei, cum fac romanii, ca s-ar putea ca vaca sa fie musulmana, atee sau scientologica (asta din urma mai ales daca e fana Tom Cruise), si nu e politically correct. Nu are voie sa se stearga pe labe cu prosoape, ca Europa e nervoasa cand e vorba de voaluri. Apoi va trebui sa incerce sa convinga vacutza ca intre mainile viguroase si fierbinti ale ciobanului si capacele alea reci ale mulgatoarei e de preferat a doua optiune. Adeca fetelor, nu mai faceti amor cu cartilagiu’ masculului, infigeti-va dreq o tija de fier rece prin locurile moi si cretze si vedeti ce bine o sa va fie.

Si inca ceva. Daca totusi vacile (acum cu 12,4% mai fericite) vor avea chef si de altceva, nenea poate sa foloseasca cu mare incredere unul din urmatoarele produse, ca va trebui, ca un bou ce este, sa le consoleze el insusi pe mugitoare, dar numai daca vitzica e majora:

Dar distractia numa amu incepe. Daca tot ce e vaca trebe mulsa electric, cum dracu’, Doamne, iarta-ma, racordam si Vaca Domnului la intranetul european al mulgatoarelor electrice? Daca importam vaci sacre din India, nu trebuie sa binecuvantam prima data mulgatoarele? Ce ne facem cu vacile lesbiene care vor vrea sa adopte vitei? Daca unele vaci vor vrea sa asculte manele in grajd? Producatorii de vaci gonflabile nu vor trebui sa plateasca ©copyright vacutelor? Pola me!

Deocamdată fără lovituri. Dă-o tu pe prima!

Trei gafe cu Jean Francois Duclos

Jean Francois Duclos era lectoru’ francez de la Litere. Un soi de Domnu’ Trandafir.

Era tip de treaba. Avea 29 de ani, sh colegele mele erau moarte dupa el. Ca sa te placa studentele, trebe numa’ sa fii tinar si timid. Si sa le predai. Stiu, finca si pe mine m-or iubit studentele cand predam. Unele asa de mult, ca nici acuma nu-mi raspund la salut pe strada.

Io ii eram prekin bun (desi vorbeam franceza aproape exclusiv cu mainile), normal, doara imparteam povara de sex symbol cu nenea. Si am mai si avut curajul nebun de anu’ I sa il scot la bere dupa curs.

Ei bine, si finca inca de cand eram student amarit si vai de natia mea in anu’ I aveam mania de a trece pragul de batrinete dintre ani anesteziat cu votca eftina, si inconjurat de oameni care ma dispretuiesc, mi-am chemat toata sectia de engleza la cheful de ziua mea. Si la cererea publicului l-am chemat si pe Jean Francois. Care Jean Francois nu a binevoit sa isi faca aparitia. Rezonul – “am adormit fara scapare pe la 9 seara!”

Dar finca Jean Francois era baiat finutz, mi-o adus o sticloantza de vin luni, ca sa isi indulceasca scuzele. Asa ca i-am promis ca aia o vom bea impreuna. Promisiune pe care am uitat-o in momentul in care am ajuns cu sticloantza la camin si un palier intreg a inceput sa saliveze din abundentza, si am decis sa o sacrificam ca pe un fond nerambursabil. Asa ca – ca sa ma scot – i-am zis lu nenea din Languedoc ca il chem la mine la camin sa papam ceva si sa bem vin de casa. La care domnu’ imi zice ba, Gropare, da’ io is cu girlfriendu’ meu care e american si o venit sa ma vaza in Cluj, poci pentru ca sa vin cu ea? Sh io am zis “the more, the merrier!” in franceza, sh am tzajnit acasica sa ii fac lu nenea si lu tanti papa.

Amu, astia care ati stat in 14 stiti ce greu se punea labutza pe un ochi de aragaz la oficiu. Si io aveam planuri mari pentru cuplu franco-american: tocanitza de ceapa, mamaliga si chiftele. Dupa ce m-am luptat din greu, am reusit. Atata numa ca tocanitza de ceapa nu s-o fiert indeajuns si cam pisca ochii, mamaliga s-o prins pe fund si avea gust de peste, iar chiftelele or iesit doar ce erau ele cu adevarat: carne tocata din fabricatie si prajita cu ceapa. Da’ nu era stress, ca pe atunci mancam orice. Si si acuma. Numa sa aibe alcool.

Si – pe la 9 si 15 minute seara fix – se aude o bataie timida in usa caminului. Gospodaru’ de mine tzajneste la usa, pe care o si deschide cu un zambet larg si cu mana dreapta, si ii saluta pe Francois si prekina-sa.

Gafa nr. 1.
Jean Francois, fiind baiat subtire, avea cu el inca o sticloantza de vin si o sticla de apa minerala pentru consum intern, apa al carei nume nu am de gand sa il scriu, ca dupa aia zicetz ca fac reclama la Izvorul Minunilor. Dar clar ca prima mea reactie a fost: “Ba, Jeane, ba, proz esti! Asta nu e apa minerala, ma! Asta e sifon, ma! Sa nu mai dai banii pe asa ceva…”

Gara nr. 2.
Insfac sticla de vin din manutza omului, ca sa imi treaca jena ca disconsiderasem cadou’ omului. Caut in disperare un tirbuson pe care stiam ca nu il aveam. Tot la disperare o tzajnesc prin camin sa caut un tirbushon pe care stiam cu sigurantza ca nu il avea nimeni, ca erau vremuri grele, hai! nu se bea decat vin la badoc de plastic, din melasa, nu vin la sticla cu dop de pluta, tot din melasa. Urmare a esecului sa descopar un asemenea instrument demn de Homo Sapiens Diluvialis, ca un roman ce sunt, ce fac? Improvizez! Iau lingura de lemn plina de mamaliga, si ii infig cu putere coada pe gatul sticlei, sa bag dopu inauntru, ca in afara nu il puteam baga. Jean tinea cu amandoua cracile de gatul sticlei. Si cum impingeam eu si el tinea, zborsht!!!!! crapa gatul sticlei in 8934 de tzandari, pica un crihan zdravan de mamaliga intarita in vin si il si tai la manutza pe delicatul lector francez. Care lesina cand vede sange.

Amu, nu puteam arunca bunatate de vin numa finca cazuse neshte mamaliga in el. Si cioburi de sticla, care cica perforeaza burtile. Asa ca am filtrat vinoasele printr-un servetel de nas putin folosit, cu miros de menta. Si toata seara am baut vin romanesc cu sange de francez cu mamaliga din malai unguresc si aroma de servetel de nas tot unguresc. Cred ca le-a placut, finca s-or strambat de placere.

Gafa nr. 3.
(stiu ca nu se pune punct dupa titlu, da’ io-s mai jmeker)
Deci, papam, astia refuza politicos sa mai bage sub nas dupa primele trei dumicaturi – cica nu le era foame, tocmai mancasera – si ne apucam sa discutam. Nu, gafa asta nu am facut-o cand am ras de accentul lui cand vorbea engleza (cine a auzit francezi vorbind engleza, stie despre ce vorbesc!), si nici cand i-am intrebat daca au de gand sa se marite unu cu alta si daca e OK ca Frantza s-a predat in al doilea razboi mondial si ca de ce au francezii ce au cu americanii si ca vinurile franceze is zero in comparatie cu vinurile noastre din melasa sh pastile contraceptive sh ca n-s putea trai niciodata in Franta sau America si ca francezii is perfizi si increzuti si americanii neste inculti si ca de ce franceza suna gay si ca daca e adevarat ca frantuzoaicele is neste flusturatice si ca de ce toti starletii de cinema francezi is la fel de sau si mai urati ca Belmondo. Nu. Gafa a fost cand le-am zis bancu ala fara perdea. Cu Oedip. Oedip, no! Ala a lu’ Laius, a lu’ Cadmus, si a lu’ Iocasta, aia de-o tinea in palat. Si no! Bancu e vechi, ca intra Oedip intr-un bar si zice la baieti “Hello, guyz!”, si baietii ii zice “Hello, motherf^*&%$!”

4 minute mai tarziu eram singur, gandindu-ma ca sloganurile revolutiei franceze “Céapé, mamaligué, chiftelé” nu mai sunt ce erau odata. Bag sama ca daca ii dadeam sa pape melci si broaste era mai bine!!!

7 lovituri, dă-i și tu!

Ceai re-laxativ

 Ciai

Eram in anu’ I de fuckultate. Proaspat cazat in caminu’ 16, cea mai WTC cladire din tata chestia aia la care americanii ii zic campus si noi ii spunem Hajdeu, ca se urca greu, pute ca un penteleu si e batrana ca Dejeu.

Dumnezeul studentilor, intr-o clipita de buna dispozitie (bag sama ca era dupa fo 3-4 beri bagate supt nas prin Niko), s-a impiedicat deasupra Romaniei, si din sacul cu daruri mi-or tat cazut sh loc in camin, si prima masina de ocazie ca student neplatita, si – si mai si, semn ca Atotputernicul era chiar in toate foarte bune – o amarata de bursa studenteasca, ce s-a oprit tocma in dreptul numelui meu pe lista. Supt mine – inca o persoana, chiar gajica (din pacate, numa’ pe lista sub mine) amandoi fericiti ca, din toti prostii sectiei, noi mai eram si platiti de prostii de contribuabili ai proastei de Romania.

Ei bine, “pe vremea mea” se statea la coada dupa bursa. Se statea vreo 2 ore. Si era noiembrie, si studentii atrageau burnitza. Si tat ploua si mazarikia peste noi, si degeaba ne inghesuiam ca in autobuz, ca eram numa palton frecat pe palton. Da’ pe toti ne incalzea caloriferul gandului ca punem labutzele pe imensa suma de 400.000 lei, ce mai, o mica avere in anii aia de glorie ai guvernului Vacaroiu! Kilu de lapte era mai ieftin ca berea, da berea nu-ti dadea gaze, numa iti presa vezica, de-ti trebuia batiscaf sa supravietuiesti acolo, daca erai parazit, parol!

Si normal ca stateam cu cine altu’ decat dragutzu’ de Mitroa sa ÎMI iau bursa ca sa ÎI fac cinste, in virtutea unui mecanism logic foarte complicat, care functiona dupa principiile “ai intrat la faculta, dai de baut”;  “ai loc in camin, dai de baut”; “e marti, dai de baut”; “iei bursa, dai de baut!” Si dupa ce m-am tot frecat de paltoanele unor domnisoare dragutze si foarte feminine din Basarabia care deja imi suradeau bovin, m-am trezit stapanul comorii – bursa pe doua luni, ca asa se dadeau pe vremea aia, se statea la coada si se primea retroactiv. Cand nu mai razbeam numarandu-i, pune laba pe mine un grizzly, de am si crezut ca ii peshtele din Tighina a lu’ tantile alea – noroc ca era Flaviu, flamand ca un urs, insetat ca un peshte si fara chef de glume. “Ba, zice, fii antena: da mie banii sa ti-i tin, ca tu esti prost si ii baji in pokere; si de ei cumparam un pui si o sticla de vin, si merem la gajica-mea sa facem o friptura, si iti dam si tie!”

Puiul si vinul se cumpara, in tzara mea, de la Alimentara; asha ca purcedem spre un asemenea stabiliment si intram cu tupeu de bijnitzar inauntru. Inauntru – doua domnisoare, una urata si grasa, alta urata si slaba. Coshuri, ochelari, halat soios cu sange inchegat, paine servita direct cu mana. Coc cu fire de par rebele, presupun cu lindeni, ureche innegrita. Scurmat in nas si taiat parizer cu aceeasi manutza, dat rest o lama Orbit sau o caramea. “Formula As” sub tejghea. Tot tacamu. Da’ tinere si cu chef de ras.
Incep:
– Puiutz!
-??
– Puiutz!!!
Se hlizeshte, si chiar rade.
– Imi dai?
– Ce sa-ti dau?
– Pai ce poti primi de la un puiutz?
Iara rade, de parca is Stan si Bran.
– Hai, ca am planuri mari, zic io.
– Ce planuri, icneshte domnisoara.
– Vreau sa iau ce-mi dai tu si sa il pun sa faca sex cu o sticla. Serios.
Se uita intrebatoare la mine. Ii explic:
– Mai puiutz, iau puiul si il fac la cuptior cu o sticla bagata-n intrarea de sub spate. Iese bestial. Se rumeneshte si ramane carnea cu crusta si totusi moale. Clar ca nu are ce iesi rau daca e vorba de chestii bagate in maruntaie.
Amandoo rade.
– Si pe noi nu ne inviti?
– Cum sa nu, zic, sa vezi ce puiutz o sa am! E bestial, v-ar place, zic io, facand cu ochiu ca imi intrase o musca, fix in mijlocu’ lunii noiembrie, intre iris, stelute si bastonase.
Deja eram servit cu o felie de parizer si o maslina din partea casei. Aia mai grasa isi ascundea firele rebele supt boneta.
Mai vin doi pensionari sa isi ia parizer, pleaca. Noi ne lom o bere si ne asezam la masutza din inauntru si sorbim. Pe-ndelete. Din bursa mea. Ursus verde.
Intra o babojnitza preistorica. “Mama mea, zice una dintre ele, mama, uite, ei sunt studenti!” Venerabila doamna vrea sa ne pice la picioare sa ne spele picioarele cu parul ei, dar o oprim la timp. Glumeste cu noi.

Terminam berea, si merem sa platim. Flaviu scoate portofelu LUI cu bursa MEA si le lasa ciubuc gras. Cand scotea mai abitir bancnotele de hartie, aluneca un pliculetz. Pe asta il podideshte rasul de o si facut baloane pe nas si imi arata: “Ceai Laxativ”. Pe asta il constipau tigarile si berea, si statea cate un deceniu la buda. Vad plicul si clar ca rad si io si le aratam si lor. Tipele, pe spate de extaz:
– Ceai relaxativ??? Cum e asta?
– Te relaxeaza, zice Flaviu,  cu fatza de sculptura.
– Cum te relaxeaza???
– Bine, zice sfantul din vitraliu, te asezi… si te relaxezi de n-ai nici o treaba! E pentru sesiune, zice el, dandu-si seama rapid de potentialul fazei. E de la mama, care e medic ginecolog, si care m-a invatzat tot ce stiu.
– Vai ce fain de voi, zice tanti, ca va puteti relaxa band ceai, zice, ca aici la noi la servici e atata stress… ghe numa!
Flaviu si-a asezat ochii stramb si a judecat drept. Oricum ajung in iad, se gandeshte, oricum. Orice as mai face de acuma incolo. Nu mai am scapare. Si atunci s-a exprimat cum se exprima porcu’ ala care intra vara in beserica pentru ca podelele de lemn ii tzin racoare, si de fericire se caca langa altar.
– Fetelor, zice el, uite ce e. Asta e un ceai foarte scump, luat pe reteta.

Si facu o pauza. Strategica.

– Vi-l dau voua. Va rog sa-l primiti. E foarte bun.
– Nu, ca nu ne trebe…. lasa, poate iti trebe tie, mai ales daca e scump.
– Fetelor, zice Flaviu, si le fixeaza ca un boa care ataca un pui de caprioara. Mai incerca o data sa reziste tentatiei, dar Flaviu nu poate niciodata sa reziste tentatiei. Nici eu.

Si mai face o pauza.

– Va rog. Din partea noastra.

Si tace din gura. Si o mai si inchide.

Linistea cobori ca o mantie a inserarii peste borcanele de mustar. In puterea incremenirii, auzeam cum se strange membrana necomestibila a parizerului peste tubul rozaliu, si cum se deshidrateaza maslinele turcesti. Dintr-o data, telemeaua nu mai vorbea cu icrele de crap, iar sticlele de bere Ursus verde priveau undeva, in zare, spre pesmet.

In mintea negustoreselor se dadea o batalie surda. Si muta. Si retardata. Intr-un final apoteotic, privirea heruvimica a Flaviului le-a indemnat spre catehism. Nu se refuza darul unui crestin. Nu. Asa ceva nu. Batalia din capul lor lua sfarsit.

– Dar il beti aici, si acum, zice Flaviu, subtilizand prospectul pliculetului. Credeti-ma. E foarte bun la gust. Santalul de portocale rosii de Sicilia o sa vi se para apa de la robinet.

Stam si ne uitam teleghidati cum domnisoarele umplu un ibric cu apa, si zburda ca niste iele in spate (niciodata nu am stiut ce se intampla acolo unde scrie “Accesul Interzis”). Auzim un aragaz ca isi da drumu cu un oftat, si un chibrit cum scapara. E gata. Pliculetul nu mai are scapare.

Am mai stat in magazin numai pana cand i-au dat si batranei sa bea, si tanti a baut prelung, ca afara era frig, si ceaiul era cald. Si bun. Noi am refuzat, politicos. Fetele au topit doua linguritze de zahar in cana si s-au suparat una pe alta ca una a baut mai mult decat cealalta. Noi ne-am luat puiul si sticla de vin si am plecat cu promisiunea de a reveni, convinsi ca Dumnezeu va trimite o masina sa ne calce peste mainile care au dat si gura care a mintit. Inca o asteptam sa vina si in ziua de azi.

In seara aceea am papat cel mai bun pui facut pe sticla din viatza mea. Si ii multumesc lui Flaviu ca mi-a dat si mie. Ca asa m-am ales si eu cu ceva din bursa mea, ca restul banilor nu i-am mai vazut nici in ziua de azi. Presupun ca or sa vina odata cu mashina aia. Da’ l-am batut la table pe Flaviu si pedeapsa a fost sa mearga a doua zi la magazin sa vada daca tipele nu erau cumva in concediu medical. Dar nu s-a mai dus. Presupun ca va merge dupa ce ne va calca masina aia.

O lovitură, dă-i și tu!