Nu pot sa cred ca nu am pus-o si pe asta!

Cand am migrat de pe Yahoo 360 pe .ro, am dat copy-paste la toate aberatiunile mele reale sau ireale de acolo. Daca am pus-o si pe asta si va supun aceleiasi lecturi antrenanto-captivanto-spumoaso-savuroaso din nou, imi cer scuze, mi-i lene sa caut. Daca nu atz mai cetit-o, cetiti-o acum! Finca este vorba despre nimeni altul decat

Florinel

“Despre Florinel ce sa-ti spun/Ce cuvinte sa adun/Ca-n adevarul lor sa creeeeeezi…”

Nu pot sa dau prea multe detalii despre el, ca unii il mai si stie p-asta.

Florinel (zis Benone) e un haiduc. In sensul rau al cuvintului. Bea, fumeaza, fute, inseala, minte, fura, ia bani imprumutzi si nu-i mai da, injura de sfinti, se da la prietenele prietenilor pe fatza – deci cam ca mine. Desi la o scara mai redusa.

Eram in caminu’ 14 Hasdeu, si ma trezesc odata cu un telefon de la el. Ci fa mah, ui bine, tu, cum mai esti, is in Cluj. IN CLUJ? Pai musai sa ne vedem. Ce faci acilea? Ui, am vint cu socru-mio sa-l opereze. Da’ ci-are? Nada grav, cieva polipi or something, dreq stie ce organ o mai fi sh-asta, ca cica e in plus si traba scos. Hai sa ne vedem. Gata, zice, vezi ca is intr-o Dacie alba parcata ezac in fata intrarii spitalului, pe Clinicilor (sau clinciurilor).

Ma duc, ma scobor, vb cu el, etc. Plec acasa la camin.

Ma suna dupa doua saptamani: ba, zice, am pizdit-o, zice. Rau. Rau-rau!! Da’ rau-rau-rau!!! Zice. Si numa’ tu ma poti ajuta, zice. Dic: Ba pula, io bani imprumutzi nu-ti mai dau! Da’ taci ma fraiere, zice el, ca nu d-aia te sun. Inregistreaza ce-am patit, zice el. Inregistrez, zic io. Ce pula mea era sa zic altceva?

Florinel venise cu socru-so sa-l opereze de polipi (oare am mai zis asta?). El, socru-so, si cumnatu-so. Operatie de rutina, nu de ruina. Fiind in Romania, daca nu ma insel, tzara in care trebe sa dai shpaga si ca sa te ingropi, batrinocu’ sh-o pregatit o mica atentie, “ceva”, acolo, sa fie, pt dom’ doftor. Sa nu-i tremure mana prea tare la operatie, ca era cam stafidit omu’ in halat alb, mai avea o beshina si se curatza. Si – din pensia amarului sau – prepara omu 2 milioane de lei, ii baga-n pizda masii in plik, si le zice la astia: Ba, fitz atentz la mine-aci! Io n-o sa pot vorbi dupa operatie, ca ma opereaza la polipi, dreq stie ce organ o mai fi sh-asta, ca cica e in plus si traba scos. Dupa operatie o sa vie dom’ profesor (n.n. – vraciu’) sh io o sa fiu mahmur. Asha ca ii datz voi pliku’, sa hie omu multumit, sa ma trimeata acasa tot azi! Ne-am intzales? Da’ ii dai tu malaiu’, zice cata Florin, ca daca ii las lu cumnatu-to asta ii be. Vai, tata socrule, cum, n-ai incredere in noi, zice Florinel, cu ochi sclipitori. Du-te matale de-ti scoate polipii, ca banii sunt in sigurantza.

Zis si facut, omu paseste catre incaperea de unde urma sa iasa mai sarac de polipi decat intrase, operatia reuseste, numa ca bolnavu’ nu mai poate vorbi deloc o vreme – numa cu mainile; si astia stau ce stau sa se faca ora 5, cand dom’ profesor o promis ca vine si verifica starea agregatului, sa-l trimita acasa la el. Si astia stau sa se faca ora cinci. Si se face ora 6, 7, 8, 9. Si profu’ – canci.

Si-atunci, ce le trece lor razant prin idei? Un gand! Ba, zice Florinel catre cumnatu-so, ce pula mea. Asta isi bate joc de noi. Sa ma f. Hai sa nu-i mai dam 2 milioane! Ii dam numa un mileon, si unu il impartim cumnatzeshte intre noi, sa avem si noi banuti de o tigara, de-o maslina. Da-l in ma-sa, ca oricum are bani, si tac-tu nu poate vorbi cu el dupa operatie! Asa. Tine, si da. Boooon. Ba, da’ oare ce are asta in dulapele astea? (astia il asteptau pe doc in cabinet la el). Uau! ce carti de medicina groase, cu desene si coperti legate,  si – pun pariu – scumpe. Uau. Ba. Hai sa il futem, ca si el ne fute, ne face sa dormim in masina o noapte. Hai ia tu cate poti duce, si iau si eu, si le ducem la masina, ca s-a bucura niscai anticar de ele, sarmanu’! Si mai facem si bani de-o votculitza mica (ati opservat ca tot timpul cand se face o manarie, se face pentru “o cafea, un coniac, o bere”?)

Booooon. Sh baietii cara vreo doua plase pline cu carti in masina, si se pregatesc confortabil sa doarma in Dacie, nu inainte de a-i spune Florinel lu cumnatu-so cum i-o mai tras-o lu soru-sa, in ce pozitii, de cate ori si in ce gauri, si cat de greu se pot fute ei cand comnatu’ doarme langa ei si sforaie, ca ii pufneste rasu si ii moare pula. Boooon.

Dimineatza, se scoala baietii mei dis-de, se indreapta cu fatza carpita de somn catre salonu’ unde era cazat nenea cu polipii in alta camera, si au placuta surpriza de a-l vedea pe tata socru in picioare, vorbind pe soptite cu doftoru’, ca mai mult nu putea, decat sotto voce. Cand ii vede, se bucura, ce era sa faca mosu’! Nu mai avea polipi, da ii avea p-aia. Cred ca tot mai bine ar fi fost cu polipi, da’ fara aia. Si mere catre ei, si le zice perplecshilor: Ba, zice, ia da-ncoa plicu’! si mai repeta de vreo trei ori, ca astia nu credeau ca-si aud urekilor. Impietrit de frica, Florinel al meu isi indreapta mana spre buzunaru de la piept, scoate plicu’, si mosu il insfaca ca un uliu. Il flutura triumfator pe la nasu doftorului, si ii gajaie din gat: dom doftor, zice, uitati aici, o mica atentie, bla-bla. Nu, nu trebuie zice doftorul, cu ochi sclipitori. Ba, nu, dom’ doftor, zice mosu, e o nimica toata, 2 milioane e bine? Cred ca Florinel arata ca un pastel de Picasso. Da, da, e bine, zice doftoru, preluand mica avere si depunand-o cu grija printre celelalte plicuri ale halatului sau.

Nu are rost sa va spun ca, dupa intrevedere, Florinel si cumnatu-su or batut recordul mondial de viteza la coborit treptzile spitalului cu moshneag fara polipi. Si cred ca nu a fost Dacie mai rapida la iesit din Cluj ca Dacia lor, acum mai usoara cu o familie de polipi.
Da ba pula, zice Florinel in continuare, moshu s-o dilit! Zice. Vrea sa vina la Cluj sa il vada doftoru’, sa ii dea nush ce analize o facut el la iesirea din spital, si alea i le trebe la medicu’ de famelie! Si ba, zice, abia il pot tine-n frau! Ba, zice, te rog ca pe profet: zice, ba, te implor meri tu acolo si ia analizele pulii, ca, zice, de vine asta si vorbeste cu doftoru, m-am fript in fericire! Zi-le dreq ca esti varu-mio, sau nepotu-so, sau ce vrei tu, zi-le ca esti lieutenant-commander Worf, din partea mea, numa PUNE DREQ MANA PE ANALIZELE ALEA, CA DACA NU MA BELESHTE ASTA! Ba, zic. Daca nu e vorba de bani, te ajut cu draga inima, zic.

Si uite asa mere Groparu’ nostru la spital, ca proaspat nepot a lu’ Zgabeatza Iftode. Si il intreb pe Stelea… aaa… pe portar: ba shefu’, zic. De unde pot ridica analizele la polipi? La camera trei, zice el. Booon, zic eu. Sanatate. Si ma indrept catre camera trei. Si bubui in usha. Nu se aude nimic, si dau buzna inauntru.

Amu, astia care or dat bacu’ din Rascoala lu Liviu Rebreanu, isi amintesc cu sigurantza scena in care Petre da buzna si ii trage un viol lu’ Nadina, care era imbracata in pielea si parul ei, si nimic mai mult. Noa. In camera trei in care tocma am dat buzna, camera care – am aflat atunci, ad-hoc – era si vestiar, se rasfatza o dragutza de sora medicala in tzitzele goale, care se skimba, presupun. Faine tzitze! Faine. Stil pere, usor ridicati in sus, usor inegali, cu o alunita pe cel stang, cu pielea gainii ca era usor racoare in cabinet, si butonasele erau ridicate in sus, de puteai atarna camasi la uscat in ele. Si fara urme de plaja de sutien. Si clar ca am mormait ceva scuze cu o voce care nu era a mea, de parca io nu mai aveam polipi. Si dupa o secunda luuuunga de playboyit, fac 180 grade si ies.

Si ma gandesc: Tiii, Florinele, bata-te! Furi, inseli, si amu fut si eu meciu’, ca mi-o ramas ochii lipiti in bustiera lu tipesa aia! Pula analize, imi zic. Infunzi pushcaria. Si stau un minut afara, cu ochii sticlosi. Si vine o d-ra si da sa intre in camara trei. D-ra scumpa, zic io, un pic neobisnuit sa vad si sore medicale imbracate, zic, am de ridicat analizele lu Zgabeatza Iftode, va rog a binevoi sa. Da, sigur, zice ea, haideti inauntru. Multumesc, zic, ricaind de pe fundul oalei bruma de bun simtz pe care am mai avut-o, prefer sa astept afara.

Tanti a revenit, cu un zambet pe care se kinuia fara folos sa il ascunda de pe fatza si cu un set de analize in mana stanga. Florinele, ii zic, ai luat-o-n mana, prietene. Asta te costa o gramada de fiole de bere. Te-am scapat, ma pula.

9 lovituri, dă-i și tu!