Locul meu preferat din toata lumea asta
Tovarasu Criserb ma provoca la o leapşă, şi eu nu am uitat, că or trecut vremurile alea când îmi beam minţile : locul meu preferat din întreaga lume.
Io, dragii Groparelui, am cam umblat pe unde mi s-o arătat. Am fost în Danemarca, Germania, Spania, Ungaria, Austria, Muntenegru, Serbia, Bosnia, Ucraina, Franta, Slovacia, Slovenia, Italia, Olanda, Belgia, Bulgaria; si am vazut chiar şi Bucureştiul – asta dacă e să vorbim de ţări străine. Şi dacă Dumnezău e bun cu venitul meu, oi mai tăt mere.
Dar mie cel mai mult şi mai mult şi mai mult mi-o plăcut la Suru.
Suru, măi copii, este primul vârf mai serios de creastă a Făgăraşului – de la vest la est. Când eram ficior urcam acolo cel puţin o dată pe vară.
Odată am urcat iarna: lemnele care se furau din codru erau transportate pe poteca turiştilor, de la cabană către vale, în sat. Cărarea şerpuia pe zăpada de un metru care se topise la suprafaţă, apoi îngheţase peste noapte; aşa că ne-am blestemat zilele şi pe Iliescu alunecând la vale către deal – ca economia Ucrainei după 1991.
Altă dată am urcat până pe vârful Suru cu o gaşcă de fete de la acelaşi liceu (eram în tabără de corturi), şi una chiar m-a ţinut de mână pe tot traseul, să nu alunece. Aveam 15 ani, şi atunci am aflat ce-i fericirea. Uite ce frumos este el:
(via – mersi, Mihai!)
Dar cea mai tare fază legată de Suru mi-a povestit-o un prieten, care urcase cu o gaşcă până pe vârf, făceau creasta. Şi printre ei – inevitabila piţi, cu rucsac de 50 de kile. Lângă piţi – inevitabil – masculul care dorea să guste supă de piţi. Şi care mascul s-a oferit el să care rucsac de piţi.
Ei: ca să ajungi pe vârf trebuie să cam urci. Vreo 7 ore până la cabană, apoi încă aproape două ore până pe vârf. Dacă mai pui rucsac de 50 kile în spate şi panta pieptişă, iese cu distracţie şi inimă care bate violent în tâmple. Şi masculul care dorea să guste supă de piţi se tot întreba, ce chisda mâne-sa car io! Ce naiba are fata asta în rucsacul ăsta! Că rucsacul meu de-abia dacă are 25 de kile, şi stau tot atâtea zile ca şi piţi.
Dar, ajungânf pe Vârful Suru şi bucurându-se de panoramă (care este într-adevăr spectaculoasă) a aflat ce cărase el atâtea amar de ore în rucsacul de piţi: un pepene de 9 kile jumate.
da’ cum ar fi fost sa scoata din rucsacul de pitzi jde mii de cosmetice, sampoane, gel de dus, farduri si alte prostii? =)) ca unele muieri sunt destul de nebune sa care asa ceva pe creasta muntelui …
Sunt de acord cu tine cata.
patriot adevarat!
nimic nu se compara saracia din tara mea … de ce? pentru ca e la mine acasa, e tara mea ma frate!
Da, e frumos, am fost si eu odata acolo … da, ca sa mai pot merge, trebuie sa nu mai stau asa de mult cu fundu’ in scaun (noapte e fundu la orizontala in pat, dimineata pe scaunu’ de la masa de servire a cafelei, apoi in scaunu’ de la masina, api la birou, inapoi in masina, din nou la masa, pe canapea la meci, si inapoi in pat)
Cum bre, pepene??? Poate lubeniţă vrei să zici. 😀
…macar era copt ? 😀
Apropo de SURU. Tare rau imi pare ca in 2003 cand am facut Fagarasul, ne-am oprit la Negoiu si ne spuneam ca vom reveni in Fagaras. Si uite ca au trecut 7 ani de atunci si Fagarasul si cabana Suru au ramas pe lista de TO DO! 😉
Povestea mea e invers! Era una care tot avea grija sa imparta conservele prin rucsac pe la altii astfel ca ea avea 3 tricouri si 5 sosete. Pina cind a conspirat gashka si cind fata facea pishu i-au bagat vreo 3 bolovani in ranitza pe care i-a carat o zi intreaga. Bineinteles, intre timp minunindu-se de ce o fi atit de grea?!
supa ce pisi :::::)))))))))))) ce dus esti mai gropare
am fost si io acolo cu gasca ghe la Cluuj, dara pitzi a noastra o carat pietre, ca i le-am pus noi in janta hihihihihi. Si o zis un prekin ” maaa, io va zic, primul lucru pe care o sa il vedeti cand gatam cu urcatu , nu e privelistea , ci o buda, si eventual cativa magari a lu nea Petre . ” Si nea Petre , cabanieru de acolo (am auzit ca nu mai e cabana acolo , ca ar fi ars..) , o prostit-o pe Pitzi ca mai sus de cabana e izvoru Tuborgului hihihihhiihii, si ca ceaiul ala buun pe care ni-l facea dimineata e fiertura de la magar ….
Fain la Suru , fain rau !
Harbuz ma!!!
ce pepene, lubenita…
ZAMOS!! 👿
Locul preferat al Groparului este de fapt o cabană de sub Papucul Muierii =))
Locul preferat al Groparului este de fapt o cabană de sub Papucul Muierii
daca era o piti care se respecta nu avea nevoie de un pepene pentru ca ava deja doi! 😀
Sper ca a meritat efortul.. 😀
Pepene ? :))
Era tare de avea niste caini Chiuaua dinaia mici ca potcanii =))
supa de piti s-a transformat in zama de lebenita? 😀
poate voia pitzi sa il sarute cu zama de pepene,mna..sau poate voia sa o foloseasca(zama)ca sa nu o arda soarele..
pitzi ca ptzi,pepenele ca pepenele,da imaginea muntelui este superba.
Pepene?!? Cum ma, pepene? =)) Ma asteptam la multe prostii care puteau sa fie in rucsac. Da pepene…? =)) =)) =))
Adevarat erou! Macar o fi meritat?
Inca o leapsa : Salut ! Tin sa te informez ca esti provocat la o leapsa http://unblogutil.blogspot.com/2010/06/leapsa.html citeste articolul si dupa aceea decizi daca vrei sa o continuii.
căt de idioată să fii ….?
Touche !
Multzam fain boierule. Mi-ai facut ziua senina !
Respect
putea sa ia si niste ardei grasi ca poate ii umplea cu 2 kile de orez si 1 kil de carne pe care tot masculul le cara =))
Nu am fost, dar la recomandarea ta o sa ma duc. Si nu o sa car nici un rucsac de piti. O sa-i las pe altii sa se descurce. :))
=)) , am bufnit intr/un ras interior, ca sunt la servici, ()deja il si vedeam pe ala cu pepenele fata in fata: tu esti ma???fff****
Geniala faza. Ma asteptam la orice dar nu la o lubenita :))
Noi la fiecare popas puneam cite o piatra urmatorului cind trebuia carat un rucsac pt toti in traseele de dupa camparea centrala!