Tovarasu Criserb ma provoca la o leapşă, şi eu nu am uitat, că or trecut vremurile alea când îmi beam minţile : locul meu preferat din întreaga lume.

Io, dragii Groparelui, am cam umblat pe unde mi s-o arătat. Am fost în Danemarca, Germania, Spania, Ungaria, Austria, Muntenegru, Serbia, Bosnia, Ucraina, Franta, Slovacia, Slovenia, Italia, Olanda, Belgia, Bulgaria; si am vazut chiar şi Bucureştiul – asta dacă e să vorbim de ţări străine. Şi dacă Dumnezău e bun cu venitul meu, oi mai tăt mere.

Dar mie cel mai mult şi mai mult şi mai mult mi-o plăcut la Suru.

Suru, măi copii, este primul vârf mai serios de creastă a Făgăraşului – de la vest la est. Când eram ficior urcam acolo cel puţin o dată pe vară.

Odată am urcat iarna: lemnele care se furau din codru erau transportate pe poteca turiştilor, de la cabană către vale, în sat. Cărarea şerpuia pe zăpada de un metru care se topise la suprafaţă, apoi îngheţase peste noapte; aşa că ne-am blestemat zilele şi pe Iliescu alunecând la vale către deal – ca economia Ucrainei după 1991.

Altă dată am urcat până pe vârful Suru cu o gaşcă de fete de la acelaşi liceu (eram în tabără de corturi), şi una chiar m-a ţinut de mână pe tot traseul, să nu alunece. Aveam 15 ani, şi atunci am aflat ce-i fericirea. Uite ce frumos este el:

(via – mersi, Mihai!)

Dar cea mai tare fază legată de Suru  mi-a povestit-o un prieten, care urcase cu o gaşcă până pe vârf, făceau creasta. Şi printre ei – inevitabila piţi, cu rucsac de 50 de kile. Lângă piţi – inevitabil – masculul care dorea să guste supă de piţi. Şi care mascul  s-a oferit el să care rucsac de piţi.

Ei: ca să ajungi pe vârf trebuie să cam urci. Vreo 7 ore până la cabană, apoi încă aproape două ore până pe vârf. Dacă mai pui rucsac de 50 kile în spate şi panta pieptişă, iese cu distracţie şi inimă care bate violent în tâmple. Şi masculul care dorea să guste supă de piţi se tot întreba, ce chisda mâne-sa car io! Ce naiba are fata asta în rucsacul ăsta! Că rucsacul meu de-abia dacă are 25 de kile, şi stau tot atâtea zile ca şi piţi.

Dar, ajungânf pe Vârful Suru şi bucurându-se de panoramă (care este într-adevăr spectaculoasă) a aflat ce cărase el atâtea amar de ore în rucsacul de piţi: un pepene de 9 kile jumate.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 28 comments

  1. Cata Reply

    da’ cum ar fi fost sa scoata din rucsacul de pitzi jde mii de cosmetice, sampoane, gel de dus, farduri si alte prostii? =)) ca unele muieri sunt destul de nebune sa care asa ceva pe creasta muntelui …

  2. Dan Ciulea Reply

    patriot adevarat!
    nimic nu se compara saracia din tara mea … de ce? pentru ca e la mine acasa, e tara mea ma frate!
    Da, e frumos, am fost si eu odata acolo … da, ca sa mai pot merge, trebuie sa nu mai stau asa de mult cu fundu’ in scaun (noapte e fundu la orizontala in pat, dimineata pe scaunu’ de la masa de servire a cafelei, apoi in scaunu’ de la masina, api la birou, inapoi in masina, din nou la masa, pe canapea la meci, si inapoi in pat)

  3. artistu Reply

    Apropo de SURU. Tare rau imi pare ca in 2003 cand am facut Fagarasul, ne-am oprit la Negoiu si ne spuneam ca vom reveni in Fagaras. Si uite ca au trecut 7 ani de atunci si Fagarasul si cabana Suru au ramas pe lista de TO DO! 😉

  4. coolnewz Reply

    Povestea mea e invers! Era una care tot avea grija sa imparta conservele prin rucsac pe la altii astfel ca ea avea 3 tricouri si 5 sosete. Pina cind a conspirat gashka si cind fata facea pishu i-au bagat vreo 3 bolovani in ranitza pe care i-a carat o zi intreaga. Bineinteles, intre timp minunindu-se de ce o fi atit de grea?!

  5. angeloasa Reply

    am fost si io acolo cu gasca ghe la Cluuj, dara pitzi a noastra o carat pietre, ca i le-am pus noi in janta hihihihihi. Si o zis un prekin ” maaa, io va zic, primul lucru pe care o sa il vedeti cand gatam cu urcatu , nu e privelistea , ci o buda, si eventual cativa magari a lu nea Petre . ” Si nea Petre , cabanieru de acolo (am auzit ca nu mai e cabana acolo , ca ar fi ars..) , o prostit-o pe Pitzi ca mai sus de cabana e izvoru Tuborgului hihihihhiihii, si ca ceaiul ala buun pe care ni-l facea dimineata e fiertura de la magar ….
    Fain la Suru , fain rau !

  6. Jack Kerouak Reply

    Locul preferat al Groparului este de fapt o cabană de sub Papucul Muierii =))

  7. Jack Kerouak Reply

    Locul preferat al Groparului este de fapt o cabană de sub Papucul Muierii

  8. Ionut Reply

    daca era o piti care se respecta nu avea nevoie de un pepene pentru ca ava deja doi! 😀

  9. scorpio Reply

    poate voia pitzi sa il sarute cu zama de pepene,mna..sau poate voia sa o foloseasca(zama)ca sa nu o arda soarele..
    pitzi ca ptzi,pepenele ca pepenele,da imaginea muntelui este superba.

  10. Mihai Baboi Reply

    Pepene?!? Cum ma, pepene? =)) Ma asteptam la multe prostii care puteau sa fie in rucsac. Da pepene…? =)) =)) =))

  11. Ciupanezul Reply

    Nu am fost, dar la recomandarea ta o sa ma duc. Si nu o sa car nici un rucsac de piti. O sa-i las pe altii sa se descurce. :))

  12. leo Reply

    =)) , am bufnit intr/un ras interior, ca sunt la servici, ()deja il si vedeam pe ala cu pepenele fata in fata: tu esti ma???fff****

  13. sut bara gol Reply

    Noi la fiecare popas puneam cite o piatra urmatorului cind trebuia carat un rucsac pt toti in traseele de dupa camparea centrala!

Leave a Reply to Vlad.C Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *