In Tilisca, unde se deschide berea cu brisca

Tilisca este o localitate binecuvantata din muntii Concubinului… ăăă, Cibinului.

In Tilisca, oamenii (desi ei sunt sibieni) poarta cloape. Cloapele stau pe o parte a capului in asa fel incat sa oftice gravitatia, care moare de ciuda. Inexplicabilul fenomen se datoreaza unei malformatii congenitale care apare numai in momentul in care se pune clopul pe cap, malformatie care impinge clopul in sus; in acest rastimp, vicleana gravitatie, de ciuda ca clopul o sfideaza, pleaca in baie si incearca sa isi taie venele – de-a lungul. Dupa ce clopul este luat de pe cap, malformatia se retrage inapoi in cap, iar gravitatia devine buimaca si ii pica şişu’ din mâna ei de gravitaţie.

Ca sa va dati si voi un pic seama cat e de tantalau Groparu: s-o dus la bancomat ca sa-si scoata 400 lei, bani de weekend. Cand bancomatul i-a inapoiat cardul, Groparu si l-a bagat in buzunar si a plecat fara sa mai ridice si banii. La ora actuala umbla disperat pe la Banca Transilvania sa ii convinga pe aia ca bancomatul e de vina. Daca va reusi sau nu veţi afla in emisiunile urmatoare, sau in cele viitoare, nu-s sigur.

Spre Tilisca, ocazia care mi-a fost ursita sa o iau era un nene care o lucrat ani de zile pe TIR pe vremea lu Ceaşcă: sa il fi auzit numa’ ce istorii avea in el prin Tikrit şi Fallujah, prin Libia şi Siria, că instant l-ati fi rugat sa isi faca blog! O sa apara si pe trilulilu, ca l-am inregistrat cu telefonul meu, care e mai destept ca – bine-ntzales – mine.

La Tilisca – floarea blogosferei, dupa cum am mai zis scriind: ciutacimea, crivatzimea, jegoshimea sh groparimea, la aceasta din urma nu-i mai pun hyperlink. Şi toţi am fost lingăi de bere, după cum probabil ati şi observat din postarea anterioară. Şi toţi ne-am reînnoit jurămintele de blogrollie, mai puţin Jeguţu, care nu are blogroll, fincă lui i se pare ca el este cel mai. Nu că n-ar fi!

Nota bene: noi, ciobanii din Tilisca, nu ii suportam pe ciobanii din Rod, Jina, Poiana, si in nici un caz pe cei din Galeş; apoi, cand am ajuns in Orlat, unde onor maica-mea (care de fapt e-o doamna) serba pe Sfanta Patroana Parascheva, ne-am dat seama ca noi, ciobanii orlatzeni, nu ii suportam pe ciobanii aia din Sibiel, Fantanele, Cristian si – bine-nteles – Poplaca. Deci toata Marginimea Sibiului e numa’ un scandal si-o dihonie, matze fripte si râci.

Stiti care a fost motto-ul zilei de sambata? In primul rand c-au fost 2:

Motto 1: “What a piece of work is the bladder! How noble in reason! how infinite in faculties! in form and moving, how express and admirable! in action how like an angel! in apprehension, how like a god! the beauty of the world! the paragon of animals!” – ca sa pricepeti si mai bine, ma extaziam de puterile si flexibilitatile vezicai, la fel cum Hamlet se extazia de puterile divine ale omului. Mie mi s-o parut o chestie destul de reusita, dar nu o ras nimeni, si pun pariu ca nici dintre cetitorii mei nu o ras nimeni.

Motto 2: “Dati-mi colesterol, voi, oilor!” – strigat de batalie la momentul mesei: cel mai demential sloi de oaie si gratar de oaie. Divin.

Motto 3 (bonus): “De ce trebuie ca tu sa bei cel mai mult dintre toti, tot timpul?” Raspuns: “Prefer sa fiu geniu betiv decat geniu gay!” Am gresit? N-AM gresit!

Asaaaaa. Tiliscanii, inainte de a fi fost tiliscani, or fost daci, dupa cum zicea si Iliescu: “Ză dacs come from ză tracs!” Cetatea dacica de la Tilisca e practic sublima, mai ales ca s-or păstrat din ea cel puţin 4 cărămizi şi un bolovan.

Asaaaaa. La plecare am trecut prin satul Galeş, la Dădârlat Ilieş (istoria nu a consemnat care e numele şi care prenumele), meşterul care face cloape de sibieni, cu tot cu malformaţie. I-am arestat câte un clop de persoană.

Acuma am senzaţia că am uitat sa scriu despre o sumedenie de lucruri, cum ar fi ca crâjma din satul – pardon, oraşul – Salişte se cheamă “Saloon”. Dar amintirile au sa-mi revie, deocamdată lăsati-mă să îmi cultiv în linişte durerea de cap.

Update: Ciutacelul – cel mai tanar blogger roman – vede cu ochii lui intreaga excursie. Ia vedetz! Plus ca sh Ciutacu si Crivatz facura aceeasi chestie, oglinditoare de altfel.

15 lovituri, dă-i și tu!