Gazdă cu beneficii

Un tânăr clujean pe nume – să zicem – Marco trăia fericit într-un apartament cu două camere, primit de la părinţi. Din cînd în când mai venea pe la el prietena lui, cu care se mai uita la un film, mai făcea o porţie de cartofi prăjiţi sau mai parca şerpilianu’ ezoteric; no, ca oamenii.

Într-o zi, prietena lui îi spune: bă Marco, am o prietenă care caută chirie să se mute cu prietenu-so, şi tu ai o cameră liberă; nu vrei nişte bani în plus, că şi aşa nu stă nimeni în camera cealaltă?

Eu – sincer vă spun – nu cunosc pe nimeni care să nu aibe nevoie de nişte bani în plus; aşa că Marco a fost de acord să-i primească pe cei doi concubini în gazdă. Cei doi s-au mutat în cealaltă cameră, unde au convieţuit în pace şi armonie o vreme (în timpul ăsta, prietena lui Marco îşi continua vizitele sporadice ca şi până atunci).

Într-o bună zi, concubinul din cuplul din cealaltă cameră s-a certat cu fata lui, şi-a luat lucrurile şi a plecat să vadă cum e cu găinile din alte ferme, şi şi-a lăsat fata singură.

O perioadă, chiriaşa şi găzdoiul Marco au trăit OK, fără să se calce pe bătături: îşi programau excursiile la baie în aşa fel încât să nu intre unul peste celălalt şi îşi împărţeau frigiderul frăţeşte, câte un raft gol fiecare. Dar, după o vreme, inevitabilul s-a produs: într-o seară foarte friguroasă de iulie, găzdoiul şi chiriaşa au alunecat din greşeală împreună în poziţia misionarului de mai multe ori, până dimineaţă. Şi aşa a început o relaţie duplicitară între găzdoi şi chiriaşă, care venea o dată sau de două ori pe săptămână să-şi prezinte ofranda către proprietar, iar la final de lună plătea cinstit chiria fără să cârâie. Şi atâta era de cinstită relaţia lor, că nici măcar nu dormeau împreună. Fireşte, în timp ce relaţia proprietarului Marco mergea înainte cu prietena lui.

După o vreme, proprietarul Marco i-a mărit chiria: inflaţia, cursul de schimb, “s-au scumpit toate”, “au crescut chiriile” – asta e. Şi chiriaşa a plătit mai mult cu 20 de euro pe lună, şi relaţia lor a continuat netulburată cu aceeaşi frecvenţă.

După o vreme, chiriaşa a declarat că vrea să plece în altă chirie cu o prietenă; lucru pe care l-a şi făcut numaidecât, oprind foarte abrupt şi definitiv şedinţele lor de jucat de-a cotletul la măzăriche. Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat absolut nimic.

Nu am nici o concluzie, nici o poantă de final; am numai o poză făcută în Mănăştur:

te iubesc de pereti

18 lovituri, dă-i și tu!