Delta Dunarii, partea a treia: peste? La magazin!

Cinci pescari ardeleni îndreptau o râmă… (Mărgi, filozof atemporar)

(partea I) (partea a II-a)

Când spui Dunăre, spui pește. Când spui Delta Dunării, spui pește la pătrat!

Cu obsesia asta am plecat și noi, cinci hăndrălăi, cu Gigi șase, către locul de pescuit.

IMG_3548
Părem chiar civilizați în poza asta!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Tot noi, după 5 zile. Bărboși și slăbiți de inaniție

După cum vă spuneam, am umplut la refuz barca lui Gigi (din cauza asta sunt nevoit să refuz pe bandă rulantă eventualii doritori care vor să vină cu mine – încă o persoană dacă mai venea și ne-am fi făcut submarin!)…

IMG_3371
Plus că orice nou venit va trebui să mă accepte pe mine drept Mesia lui

…și, după un scurt sejur de o bere-două în Sulina, am plecat pe Chilia.

IMG_2912
Da, aveam și apă cu noi

IMG_2957
Cel mai frumos peisaj de pe lume!

Băi, Chilia asta e o Dunăre ea însăși.

IMG_3127
Are și soarele ei

Deși pot înota un kilometru fără probleme, nu cred că aș putea traversa brațul ăsta, la ce volum de apă curge! Și era secată, nota bene, că în Tulcea în port apăruseră dune cu vegetație pe ele, că navele trebuie să facă ocoluri ca să iasă în larg; dar aruncam plumbi de 120 de grame la 10 metri de mal, și ne ducea firele ca pe fân, așa secată cum era. Un munte de apă pe secundă!

În fine, ajungem pe braț, montăm filigoria, montăm toate nebuniile, facem grătarul și începem să cântăm de fericire. Deja noaptea era pe noi.
IMG_3098
Cu tot cu sunetele ei, șerpii și zburătorii ei

Mno: o gașcă de bărzăuni din ăia mari-mari-mari (5-6 mușcături de la ei și nu mai ai aer de respirat pe  lumea asta!) nu ne dădeau pace. Omorâm de vreo 8 ori câte 2-3, până ne prindem că am ridicat filigoria prea aproape de rezidența lor.

Așa că, deoarece ne e dragă viața, a doua zi ne mutăm 1 km mai sus. Punem tabăra, aruncăm bețele, momim… și așteptăm, la un șpriț.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Și nimic. Numai un balșoi de vapor

Dau la plută, intră niște roșioare babane (chiar la 3-400 de grame!), mai intră un bibănuț… dar nimic extraordinar.

Într-un final, îmi intră mie un crap la 2 kile (1.9, mai exact). Nou record personal, asta contează (da, mă, nu-s chiar așa de pescar pe cât mă dau) și cel mai mare peștălău al expediției până atunci!

IMG_3077
Iată-l. Nefotoșopat, nenimic.

IMG_3081
De bucurie, am făcut toți poză cu el! Să fie de noroc.

A doua zi intră la băjeți un crap la 3 kile și-mi spulberă recordul.

Ziua trei, după ce băgăm un ceaun zdravăn, ne apucăm iar de pescuit. Ziua asta a fost cu succes: 2 crapi de 2-3 kile. La 5 oameni.

Seara plecăm cu bărcuța pe Chilia și ne legăm de o cioată și începem să dăm la somn.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Nașu’ Greuceanu e încă invidios pe bulanul meu

Reușesc să prind în noaptea aia cea mai mare captură personală de somn, un somoteiuț la 1.5 kile. Bă, e recordul meu, da? Laolaltă cu plătici, pe care le și aruncăm înapoi, turbate rău ființele alea, mănâncă orice, ca roșioara – pită, mămăligă, râmă neagră, viermușori, filtre de țigări.

Mai iau și băieții câte ceva, dar slab. Slab-slab!

Mai vine reprezentantul concesionarului (mulțumim, Adrian Năstase, în p**** m*-***!), ne ușurează de un kil de bani și de un kil de pălincă strămoșească.

Mai vine și Poliția de Frontieră – băieți finuți, ne-au controlat teancul de acte cu care ne-am blindat ca să putem pescui (permise ANPA, permise de intrare în biosferă, permise de pescuit în zona de frontieră, permise că poți respira – etc.), n-au vrut să bea nimica, așa că le dăm și lor la pachet, să aibă de consolare în nopțile lor singuratice. Băieți, refugiați sirieni, pe aici, nu ați văzut? Nu, la ce intră ăia, la râmă, la coropișniță, la viermușori? Am văzut șerpi, ăia se pun?

WP_20150825_13_50_47_Pro
Nici măcar aici nu am văzut. Vouă vi se pare că e desiș de stuf, pentru noi a fost cea mai bună toaletă!

Pe la mijlocul sejurului, apare o buturugă de 300 de kile care ne ia bețele și ne nenorocește liniștea.

WP_20150826_08_00_43_Pro
The liniște is strong with this one

O luăm cu bărcuța și o priponim undeva unde nu mai poate face pagubă, că de tras pe mal nu se punea problema.
OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Singura buturugă de care ne place e aia din care se face vinul

Mai prindem și un șerpe care prinsese o broască prea mare pentru gura lui, haplea ce e el. A lăsat-o când și-a dat seama că nu poate face sex cu grasa!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Final: descoperim că am băut mai multe kile de vin decât am prins pește.

Ce să vă mai arăt? Iaca filmulețul de 3 minute cu isprăvile noastre și cu cel mai mare pește al expediției, un crap sinucigaș de 6 kile luat de Greuceanu:

Vă pupă Groparu, poate avem mai mult succes la anu’!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

8 lovituri, dă-i și tu!