Cu nebunii nu te pune, că nebunii te răpune

Naşul-gropăresc-Greuceanu-care-lucrează-în-construcţii are zilele astea de renovat un azil. Azil de profund tulburaţi, aşa cum se numesc persoanele cu handicap mental sever, temporar sau permanent.

Ajunge într-o dimineaţă cu camionul plin de materiale la azil, dornic de muncă. În curtea azilului se lăfăiau, în ordinea numerelor de pe tricou:
– o maşină de Miliţie
– o maşină de SMURD
– o maşină de la ISU
– o maşină de Pompieri
– varii alte maşini populate de Schwarzeneggeri şi Bruşi Willişi în armuri și căști și scuturi

Strecurîndu-se pe lângă maşinile oficiale, dă de portar:
– Nea Ghiţă, ce s-o petrecut aici? (pe toţi portarii de azil îi cheamă Nea Ghiţă)
– Apăi ce să se petreacă… nimic!
– Cum nimic? Ce-i cu atâta Poliţie pe aici?
– Apăi bătaie…
– Ce bătaie?
– Se bate etaju’ unu cu parteru’ …de aseară de la 8!!!!

Greuceanu o stat şi s-o scărpinat oleacă pe păr, şi apoi în cap:
– Auzi, Nea Ghiţă, îmi poţi face rost de trei nebuni din ăştia nebătuţi de aici care vor să facă un ban? Că trebuie descărcat camionul ăsta!
– Facem, zice nea Ghiţă.

10 minute mai târziu, trei nebuni se apucară de treabă.

Și în 2 ore făcură munca pe care o fac 5 muncitori într-o zi; că doară nu degeaba zic românii “nu muncesc! Ce, îs nebun?”

Naşul Greuceanu se duse către ei:
– Mno, băieţi, ce vă iau? Nişte ţigări, vă aduc o ciorbă adevărată la pachet?

Nebunii se uitară unii la alţii şi se înţeleseră din priviri; apoi strigară toţi într-un glas, cu entuziasm:
– O PUNGĂ DE PUFULEŢI!!!

21 lovituri, dă-i și tu!