Tiganiada

La inceput a fost cuvantul. Si cuvantul “Tiganiada” spune totul.

Țiganiada 2018, partea a II-a

În prima noapte, am dormit toți ca bebelușii după belladonă (LE: NU DAȚI LA COPII AȘA CEVA! LA COPII SE DĂ ȚIȚI), și ne-am trezit după un somn bacovian, de poezie de bacalaureat (doamna Dăncilă, dacă citiți, este vorba de ”Plumb”; somn de plumb, știți? Nu, plumbul nu doarme, e un fel de-a spune… adică de a scrie; ‘nfine, vă explic eu!).


Orice mi-ați fi zis la ora aia de dimineață matinală, nu v-aș fi crezut


Amor-amor-amor

Și nu m-am trezit oricum, ci, tocmai când mă visam mai bulibașă, a răsunat valea de niște chiote stridente, ca de năvălitori nomazi tătari; și aoleo, și vai de noi.
– Prrrr, bolilor! Ce-i, v-or fugit caii putere de la microbuz?
– Mai rău!

Și, într-adevăr, era mai rău; și, aproape printre plânsete sincere, am aflat dezastrul. (more…)

Ţiganiada 2018, partea I

Ce pot să vă spun este că… într-adevăr, bărbaţii nu se maturizează niciodată; şi nicicând nu se vede acest lucru mai pregnant decât la vârsta a doua, când ne dăm seama că de chiar n-are rost să fugim de noi înşine. Mai ales când noi înşine, aşa cum ne dăm seama dureros în fiecare an, suntem oameni simpli, care apreciem pozitiv viaţa, compania prietenilor şi o mâncărică la ceaun cu un pic-pic-pic de beuturică.

Şi, pentru că nu putem face toate astea zilnic – ratele la bancă şi medicii ne interzic cu desăvârşire – o comitem anual, cât se poate.

Şi anul ăsta am ajuns la Sibiu foarte însetat (de aventură) tocmai la fix când firma hinilor, nașilor și verișorilor dădea salarii. Și ăștia nu fac discriminări și angajează tot felul de etnii; și când am ajuns acolo, toți or decapat ochii a mirare! Și s-or uitat la mine lung! Ce dracu era să fac?

– Mai faceți angajări? am întrrebat.

Eram costumat la marea artă – după cum puteţi vedea aici, că aşa trendsetter am fost…

(vă fac un zoom ca să vedeţi mai bine)

…că l-am inspirat până şi pe Beckham, #royalwedding!

Că de la mine s-o luat casa Dihor cu lanţurile de haur purtate de bărbaţi bine (poză via Răzvan “Zicu” Dragoş). (more…)

Proaspăt revenit de la Țiganiadă, raportez: încă nu pot raporta nimic

Acuma, că am trecut cu bine de la ”nu mai vin în viața mea la Țiganiadă!” la ”hai că am reușit să beau un iaurt slab, e bine!” și ”hai, că aproape am clipit complet cu ochiul!” pot pentru ca să vă spun că deseară mă apuc de strâns mărturii audio-video;

pentru că aici, pe blog, se acceptă, nu ca-n sistemul judiciar românesc;

și mă aștern la documentat reprizele de care ne mai amintim, căci pe unele amintiri nu ni le mai amintim.

Hai, bahto delo.

Țiganiada 2017, partea I

În studenție, pe măsură ce se apropie examenele de final, cu atât mai atroce sunt petrecerile (dacă sunteți părinți de studenți, așteptați-vă la asta!).

Pentru că se mărește disperarea, deci și setea! Ascultați la ce vă zice psihologul Groparu.

Lecția asta se aplică foarte fidel vieții. Cu cât înaintezi în vârstă, cu atât și petrecerile sunt mai de pomină; dar măcar îți alegi mai bine tovarășii cu care te chefuiești, unde mergi și ce faci cu ei, ce și cum bei. (bullshit!!!!) (more…)

Întrucât și pentru că motive,

…astăzi vă arăt numai o imagine pozată, ca să vă dați și voi seama că bloggerul nu este el foarte OK luni dimineața.

Mai am încă vreo mie de poze de sortat, activitate pe care o voi declanșa deseară, atunci când ”nu mai beu în viața mea” devine ”binie, mă, da’ voi chiar ați crezut…?”

Între timp, mă bucur că pe ai mei îi mai țin încă balamalele ca-n adolescență. E frumos la 40 de ani, poți  da vina pe criza vârstei a doua și gata, lumea înțelege…!