citesti si te crucesti

Cu limba te cruceşti.

Cu președintele Iohannis la schi

Luni dimineața dau peste colega I. tocmai la cafea, în sânul cald al cooperativei.
– Ce faci, colega I., unde tot umbli când eu te tot caut în sânul cald al cooperativei?
– Păi unde tot umblu?
– Păi am avut nevoie disperată de tine săptămâna trecută.
– A, am fost la schi.
– Da? Ce tare. Unde, la nemții din Austria?
– Nu, aici, la Șureanu.
– Și? Fu fain?
– Foarte fain. Am dat și de Johannis pe pârtie.
– Da? Ce tare! Și, știe schia sasul?
– Da, și încă foarte bine.
– Și? S-o băgat în față?
– Deloc. Mai zicea lumea să treacă înainte, el nu și nu.
– Păi mi se pare normal, ori suntem prusaci, ori nu mai suntem.
– Corect. Dar știi ce m-o șocat?
– Ce?
– Păi toată lumea era cu cască, cu glugă, cu căciulă…
– Așa, și…?
– Păi… Iohannis era singurul care nu avea nimic în cap.


Sursă: sebesinfo.ro

19 lovituri, dă-i și tu!

Casa visurilor este cu totul și cu totul din sticlă

– Îmi doresc o casă ca un palat de cleștar! zise doamna, sigură că-l lasă paf pe arhitect.
– Ca un palat de cleștar??? întrebă, paf, arhitectul.
– Da. Cu totul și cu totul din sticlă. Să văd pădurea de alături și pășunea cu mioarele, să-mi strălucească soarele sfânt de pe cer și să simt ploaia cum își bate stropii ei de pereții mei!
– Dar… știți… indexul termic, casa se va încinge vara ca o saună finlandeză, prețul încălzirii va fi iarna cât PIB-ul unui stat mic… (more…)

6 lovituri, dă-i și tu!

O zi absolut greșită

Era ziua nevăstuicii, și eu eram acasă, cu la fel de multe grade în obrajii aprinși de febră ca o băutură rusească.

Și gemeam, pentru că eu duc răcelile la rang de rană de război.

Trebuia să merg la medicul de familie după concediul medical; și ce-mi spun? Fiindcă tot era ziua nievestei (să-i trăiască, La Mulți Ani!), hai să rezolv și cu cadoul, că jumate era deja luat! Fac un mic ocol prin centru, iau cadourile, trec la medicul de familie și ajung acasă în 20 de minute!

Dar viața, destinul și soarta aveau alte planuri. (more…)

19 lovituri, dă-i și tu!

Noi suntem români, mâncăm orice

Grecia.

Concediu.

Faună diversă atât pe plajă (ruși, englezi, ruși, nemți, ruși și români) cât și în apă (pești, ruși, pescuți, ruși, arici de mare, ruși).

La un moment dat, pe apă apare un mic cadavru: un calamar răposase și plutea în voia lui Neptun unde-l ducea curentul. Practic, îl trăgea curentul.

Plutind, ajunge până la o turistă care se bălăcea în voie; care, la atingerea defunctei cefalopodei, a scos din trahee un țipăt atâta de înfricoșător, că s-au spart niște pahare de cristal de Mediaș pe yacht-urile milionarilor ruși din larg; și turista a și fugit repede din apă, posibil direct în hotel și de acolo direct la aeroport și de acolo direct acasă, de unde n-a mai ieșit niciodată la plajă.

Un românache de-al nostru, observând cu ochi atenți întregul eveniment, a sărit repede la locul dramei, a pus gheara pe furiș pe arătarea cu tentacule și a mirosit-o îndelung; apoi, descoperind că încă nu se instalase rigor mortis și nici vreun miros specific de morgă marină, a luat-o cu sine până la șezlong și a băgat-o în sacoșa de plajă, printre crema de soare, ziarul Click! și chiloțeii de schimb ai iubitei sale.

Și, în seara aceea, cuplul de români a mâncat fructe de mare proaspete.

6 lovituri, dă-i și tu!

Un sfat: nu te pune cu șoferii basarabeni

Cuvânt cu cuvânt din povestirea colegului Sasha, din Riepublicuățâ, pe care v-o reproduc aproape verbatim!

Așadar: drumul Chșnău-Cluj, plin de basarabeni de-ai noștri care veneau voioși să se alipească la patria mumă.

Între ei, o gașcă deloc mică (de vreo 9 zâduri de oameni – se știe că nu există basarabeni mici; numa-n Transnistria), ușor chercheliți și binedispuși, Doamne-ajută.

Pentru că alcoolul face acid la stomac, oamenii scot pe drum din desagi mai o pârjoală, mai niște cârnăciori de casă, o slăninuță… mai rup o pită de casă, să bage la maț, no!

Zurau firimiturile prin autobuz ca ninsoarea peste sinistrați; iar un damf de carne afumată învăluie perfid autocarul.

Șoferul strigă la ei: bleaaaaa, da’ nu mâncați în autobuz! (more…)

5 lovituri, dă-i și tu!

Și, voi ce nume buclucașe de firmă cunoașteți?

La coadă la Electrica, nu mai știu dacă Distribuție sau Transport sau Facturare Mărită.

Vine un domn: Bună ziua, tre’ să ridic un certificat de conectare.
Casierul de la Electrica: Sigur, cum vă numiți?
Domnul: E pe firmă.
Casierul: Sigur, spuneți-mi numele firmei.
Domnul: Japit SRL.
Casierul: JAPIȚ SRL?!?!?!?! JAPIȚ? JAPITZ???
Domnul: JAPIT! JAPIT JAPIT. JAPIT. Construim case, suntem firmă serioasă.
Casierul: Înțeleg.

În mintea mea am și auzit instant voci de clienți cum râd cu prietenii: băăă, mi-am luat casa de la o japiță de firmă, bă, firmă serioasă…!

22 lovituri, dă-i și tu!

La Cluj, s-a ajuns să se vândă case cu oameni muribunzi în ele

Până-mi fac ordine printre poze și scriu ce s-a mai întâmplat în concediul din Jermanica, trebuie să postez această imagine ilustratoare pentru nivelul la care s-a ajuns în nebunia imobiliară de la Cluj: cineva vinde o casă cu această biată femeie – probabil – muribundă în ea.

Oare cum ar fi discuția cu vânzătorul? ”Casa se vinde la pachet cu această doamnă, nu o pot lăsa pe drumuri, m-am cam atașat de ea: e mama mea!”, ”Dacă vă face probleme, vă las și perna, să nu se mai chinuie”, sau ”Cum preferați să v-o las pe doamna, natur, așa cum e, sau doriți s-o cremăm nițel?”

11 lovituri, dă-i și tu!