Ies cu Gropărica și Gropărelu’ în parc, ba chiar și cu nievasta, că niciodată n-am avut chef mai mare de ieșit în lume mai mare ca în pandemia asta.

Asta era acum vreo lună și ceva, când încă nu ajunseserăm la 1700 de cazuri pe zi (nu, nu cazuri gramaticale). Asta imediat după ce Primăria efectiv turnase literalmente o limbuță de asfalt pe malul lacului 1 din Gheorgheni și apoi chemase presa sforăind că uau, ce mai realizare mătreață, am redat parcul comunității!!!!


Proprietarii de clădiri de pe malul lacului vor fi mereu recunoscători

Și pe pista aia proaspăt asfaltată după numai 30 de ani se înghesuiau oamenii care fac sport seara. Fie mai aleargă, fie mai fac un burpee, un squat, o măslină.

La un moment dat, văd un ficior tinerel că iese efectiv de pe pistă, gâfâind feroce. Își recapătă suflul și se pipăie pe tricou, apoi pe pantaloni, apoi bagă mâna în buzunar și scoate un pachet de țigări. Extrage una, și-o aprinde și trage cu poftă.

Purta un tricou pe care scria mare și motivațional: Never give up.

Eu, personal, nu cred că asta a vrut să zică poetul.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 2 comments

  1. Galati Reply

    Poate sunt eu prea batut in cap sau prea comunist (dar nu o cred pe asta din urma, ca am abia 28 de ani), dar nu pot intelege tigara deloc. Mi se pare totul de o superficialitate colosala. Si e pentru un soi de insi cu care nu ma identific deloc. Viata e prea scurta sa mai pierzi vremea pufaind inutil. Ce jenant e totul. Oamenii obedienti viciilor, cea mai nostima categorie de pe Pamant. Si nu, nu o zic cu un aer de superioritate dar mi se pare atat de decadent. O izmeneala de doi bani.

  2. maxutz Reply

    “…a vrut să zică poetul.” … poate a a vrut să zică profetul. 🙂

Leave a Comment

Your email address will not be published.