Eram în delegație în Elveția. Faină țară! Faină-faină, o Austrie cu aer mediteranean (eram în partea italienească, căldură vara de faci baie în râuri de munte fără probleme și iarna bagi la schi cât vrei) în care m-aș muta înaintea altor țări în care mi-aș putea instaura propriul guvern militar, factor decisiv în decizia de emigrare.


În imagine: lacul… como se dice? Lacul Como, exact

Și îi întreb pe colegii elvețieni:
– Ați dat pe cineva afară din firmă până acum?
Eram nou angajat și ardeam de nerăbdare să aflu dacă-mi mai pot plăti ratele în continuare; sau dacă averea lumească a familiei pe acest pământ este în pericol.
– Da, zice șeful. Am avut pe unu’ din ăsta, hippie hipster vegan modern din ăla, mi-o zis de la bun început că lui nu îi plac oamenii defel; și că el mai degrabă ar prefera să fie în vârf de munte, cu caprele negre (chamois, în engleză – apare termenul și-n Manfred de Byron, citiți când aveți vreme, e senzațională poezeaua aia).
– Păi și?
– Păi și! L-am dat afară și astfel l-am ajutat să ajungă mai repede în vârf de munte, acolo, cu caprele negre de tip chamois.

Și a râs el, au râs și colegii elvețieni, a râs și Groparu și a ținut minte să nu mai zică absolut nimic de capre negre câtă vreme a lucrat în firma aia.

Și eu nu sunt nostalgic din ăla terorist ecologic care și-ar dori să dispară civilizația ca să crească populația de cerbi, așa cum era fostul meu coleg elvețian pe care nu l-am cunoscut niciodată. Dar țin să vă scriu că eu atâta puiet de pește cât am văzut toamna asta în Canalul Morii anul ăsta nu am văzut niciodată. Și asta doar în urma câtorva luni de stare de urgență, în care omenirea nu a mai scos boticul afară din casă decât ca să-și cumpere drojdie și mălai, pur și simplu nu s-au mai deșertat poluări și poluții prin râurile patriei și populația piscicolă a explodat. Și credeți-mă că de multă vreme urmăresc Canalul Morii, de vreo 14 ani tot prin zonă lucrez și în fiecare toamnă mă holbez după puietul de pește și-mi zic uite, frate, cât pește nu o să prind eu niciodată.

Ce vreau să vă zic: dacă pică civilizația în nas, vă doresc să rămâneți suficient prin zonă încât să vedeți cum se plimbă căprioarele cu iepurașii și cu scrofițele mistrețe prin centrul Clujului, ca pe coperțile revistelor lu’ martorii lu’ Iehova când ne promite Turnul de Veghere viață veșnică alături de lei, leoparzi și gazele-girafe. Că așa de repede va prelua natura spațiul ăsta, că-n doi-trei ani de zile nici măcar implanturile mamare siliconate nu mai rămân din noi.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 9 comments

  1. Attila Reply

    Din partea mea, liniștit, mă descurc, cred că mă recunoaște fauna 😀

    Gropare, canalul Morii a tot fost curățat și o grămadă de dejecții nu mai ajung în el, de când a mai fost umblat un pic pe la sistemul de canalizare. Încet încet ajungem și noi la o normalitate civilizată.

    • Groparu Nemernic Reply

      Când eram student în Danemarca cochetam cu ideea de a prinde cumva peștălăii din râul de acolo. Erau pe la jumate de kil, o masă bună. Plin râul.
      Numai frica m-a împiedicat să scot gâștele vieneze varianta 2.0.

  2. Pricinosu' Reply

    Cu cat omenirea sa autodistruge mai repede, cu atat flora si fauna se vor reface mai bine.
    Vezi situatia orasului de langa centrala nucleara Cernobil. In 30 de ani, deja a fost luat in stapanire de vegetatie. Dupa urmatorii 170 de ani, cand radiatiile se vor fi redus, istoricii vor putea sa se duca acolo asa cum se duc acum la Machu Picchu.

    • Zev Reply

      Mda, Pricinos, sa nu fie ca in bancul ala, cu puiul cu trei picioare, nimeni nu stie daca e bun la gust sau nu, fiindca nimeni nu l-a prins. La modul serios, am cunoscut cativa ‘likvidatory’ – dudei care s-a nimerit sa faca armata langa Cernobyl, si sa fie trimisi acolo, sa ‘likvideze’ urmarile catastrofei. Aveau pe dracu’ costume ABC, abia a treia zi le-a adus. Toti care au plecat de-acolo si-au dat seama, mai tarziu, ca nu o sa mai duca mult. RIP Bizon (nici acum nu stiu numele lui, asa ii spuneam, Bizon). Coleg de post-grad. Ma bucur de o singura chestie – era lipsa de paine in Moscova, si eu eram cu nevasta pe-acolo care a facut paine de casa. Intra Bizon, ii vedem pofta pe fata si ii dam o painica de casa si stam la o vodca. Macar atat am facut pentru Bizon.

  3. andu yy Reply

    Peștii ăia din Elveția – nu te-ai uitat tu mai de aproare- îți râd în nas, au un rânjet așa obraznic ce n-a văzut Parisul 🙂

  4. mac gregor Reply

    Da, dar fara noi n-o sa mai ajunga in veci crapii pe Alfa Centauri.

    Si orice specie inteligenta provoaca probleme prin insasi faptul ca are succes.

  5. Zev Reply

    Factor decisiv, eh? ‘Propriul guvern militar’? Dude, recunoaste, ai un penchant pentru uniforme inzorzonate si SPP feminin, ca amazoanele lui Gaddafi. Admit it!

  6. Shoric Reply

    Trebuie luate măsuri urgente să nu ne trezim naiba cu balene albastre prin pâraie sau lacuri.

Leave a Comment

Your email address will not be published.