băgaţi la cap!

Ţine minte să nu uiţi.

Ce-nsamnă o ţară cu brand de insulă

Io am fost îm Tenerife în luna de miere, da? După un gest necugetat care o va costa pe muierea mea toată viaţa, deşi ea încă nu ştie nimic, sireaca.

Io am un cont de youtube, da? Că mai filmam ba o ţiganiadă, ba un concediu, ba una-alta.

Când am venit din luna de miere, am suit pe youtube filmuleţele care mi s-au părut mie mai sexy.

După ce am suit filmuleţele (pe care le-am denumit, frumos, cu numele locului unde le-am făcut), cine credeţi voi că mi-a comentat la ele?

PR-ul pe online al parcului de distracţii, măi copii. Care bag samă că toată ziua scanează internetul să vadă ce filmuleţe mai suie turiştii, şi intervine, acolo unde e cazul!

Uitaţi-vă aici.

No. Aşa fac spaniolii turism! Respekt!

21 lovituri, dă-i și tu!

Muia dată către bănci – acum şi-n ediţie aniversară

Deci dragi gropărieni, e deja de notorietate faptul că relaţia mea cu băncile din viaţa mea este una vibrant sexuală, în care când eu, când ele primim din când în când o puţulică sculată acolo unde corpul se sărută cu hârtia igienică. Când spun “când eu, când ele” – a se înţelege că mai mult eu. Adică, de fapt, numai eu.

Dar eu sunt încă optimist.

Da. Sunt optimist pentru că ştiu că Doamne-Doamne le pedepseşte pe băncile rele, şi le trimite în iadul băncilor rele; şi înainte de asta, le mai trimite şi ordonanţe de urgenţă pe cap, trăiască guvernul Boc, care din greşeală mai face şi fapte bune (îmi cer cu 25% mai multă iertare bugetarilor din Romunica pentru că am zis asta).

Zic asta deoarece banca mea cea idioată mi-a remis azi un comunicat de presă. Care începe foarte frumos:

Buna ziua stimate domnule Groparu,
Si buna va fi, pentru ca avem vesti bune: contractele de credit se vor modifica in favoarea dumneavoastra”.

Amu am dat copy-paste, şi iară mă bufneşte râsul, de-am împroşcat ecranul cu mâncare (io pap la ceasul la care scriu postarea asta). DECI TOATE MODIFICĂRILE ADUSE PÂNĂ ACUM CONTRACTULUI DINTRE MINE ŞI PORTOCALIII OLANDEJI DE VOI AU FOST, DE FAPT, ÎN FAVOAREA VOASTRĂ. Aşa-i, dragii mei?

PS: mergeam odată cu şăful să îşi ia un împrumut de ceva zeci de mii de euro pentru un teren pe malul unui lac. Şeful mare! Ăla mare-mare. Şi zice, după ce o râs copios de bancherii din Romunica, ce cretinei pot fi ei: it’s easy for a foreign bank to do business in Romania. It’s very easy! It’s very-very easy. Cum aşe, întreb eu, cu privirea mea tâmpă – privirea care mă prinde cel mai bine. It’s very easy! All they have to do is provide real fucking banking services.

8 lovituri, dă-i și tu!

No, ăsta da marketing targetat!

Hai în oraş să bem o cafea, zice Sorella către onor bărba-su neamţ.

Cumnatu-meu, când e vorba de Arbeit, nu se trage româneşte pi cur: lucră ca nebunu. Dar să nu-l pui să se relaxeze, că e jale: nu îşi mută fundu’ de lângă volan, şi nu pleacă în concediu.

Aşa e el, nimeni nu e perfect.

Aşa că soru-mea, ca să-l poată scoate din casă, îl cheamă nu la plimbare, ci la cafele duminica prin oraşul ăla al lor nemţesc de munte, o staţiune cu ape minerale, ape termale, pârtii de ski şi restaurante şi cafenele şi curăţenie, garduri vii şi flori şi parcuri şi cascade şi peşti aşa cum mi-aş dori eu să văd prin Azuga, dar tare mi-e teamă că nu voi apuca înainte de a împinge florile cu nasul. Pe bune, de toate au în oraşul ăla: or avut inclusiv trupe  englezeşti de ocupaţie, după WWII.

Şi după patru ore de parlamentări în care el s-o tot întrebat cu ce pălărie să se îmbrace, dacă sezonul ăsta se mai poartă movul, muiere, unde mi-s ciorapii, or sărit în maşină, şi ţuşti – la cappuccino (cred că aşa se scrie, doi de p, doi de c).

Dar în Germania există de toate, mai puţin locuri de parcare; şi după 12 ture de centru, cumnatu-meu a hotărât, româneşte, să parcheze pe interzis. PLM, că şi aşa îi ştiu pe toţi poliţaii din oraş! şi-o zis el. Ceea ce a şi făcut, în ciuda decibelilor de care sunt capabile protestele surorii gropăreşti.

Şi după cafea, or mers oamenii înapoi la maşină, unde – surpriză! se lăfăia o ditamai hârtia oficială pe parbriz.

Din experienţa mea vastă vă spun că, dincolo de păpucii la reduceri, poşeta cu Swarovski sau rochiţa mulată verde crud găsită #lamall, o femeie e rareori mai fericită ca atunci când îi poate ţine morală lu’ bărba-su, şi ea are dreptate! Şi soru-mea, în acele momente, a tras adânc aer în piept, savurându-şi momentul de glorie: începea cicăleala, doară i-o spus ea unde să parcheze.

Când colo – surpriză. Cumnatu-meu ia hîrtia din pabriz, şi citeşte în gura mare:

“Din câte ştii, ai parcat pe sens interzis. În mod normal, asta te-ar fi costat o amendă de vreo 40 de euro. Dar noi înţelegem că eşti stresat, ai mult de lucru şi ai nevoie de o vacanţă. Şi pentru că ai nevoie de o vacanţă, prezintă acest fluturaş la oricare din agenţiile firmei de turism X, şi vei primi un discount de 20 euro!”

Din pacate nu am fluturaşul să vă ofer un scan.

31 lovituri, dă-i și tu!