Când universul e împotriva ta

Mă trezesc vineri dimineața cu o durere intensă în zona sub-inghinală. Ca și cum aș fi încercat să fac un epic split

…pe mașina unui cetățean care nu apreciază să-i atingi mașina.


Nu, nu am supărat nici un proprietar de VW Broscuță

Efectiv nu mai puteam întinde piciorul, nu mă mai puteam ridica din pat; iar aventura de dimineață de pe tronul de porțelan a fost presărată cu gemete, icnete și mormăieli, junghiuri și acupuncturi, moartea celor o mie de-nțepături.

Mi-o fi emigrat apendicita în cealaltă parte! mi-am zis, că așa citisem eu undeva pe net, că un nene s-a trezit că splina îi făcuse rocadă cu ceva ficat ce avea el, că s-or și crizat doctorii de la excitație. Dar, ca să fiu sigur că organele mi-s bine, îl sun pe nașul Greuceanu, la a cărui zi de naștere urma să purced în exact aceeași seară:
– Bă… am o durere de nu pot întinde piciorul, nu mă pot ridica din pat, ce mai, nici nu pot să merg la baie!
– E de la testicol, zice el. Se pare că te doare-n testicol de noi.
– Bă, termină-te! Mai bine sun-o pe maică-ta, că e medic, și întreab-o cu ce să mă dau.

Ca să fiu mai precis, durerea debutase de cu seară. Ca să scap de ea, am tratat-o, cu o grijă demnă de un cercetător britanic, cu niște cremă. Greșelile de acest calibru sunt ușor de identificat în istoria omenirii, pentru că sunt în număr de doar trei:
– atunci când cineva a zis ”Piș pe el iceberg, mână-‘nainte!”;
– atunci când cineva a zis ”Iarna? Anotimpul perfect să ataci Uniunea Sovietică!”;
și
– atunci când cineva răspunde cu ”Da!” la întrebarea aia cu ”cetățene, de bună voie și nesilit(ă) de nimeni”, nu-știu-ce-și-nu-știu-cum.

Unsesem cu grijă și iubire partea de tendon care începea să se inflameze, dar nu știu ce esență de ardei iute, rădăcină de limbă de drac și lămâie cu smoală încinsă avea crema asta într-ânsa, că atunci când mă ungeam mai abitir, apăi o-nceput să mă usture ca flacăra iadului pe trupul ateului.

Unde?

Păi, în partea în care piciorul se înfige în trup.

Care se învecinează foarte bine cu zona sub-inghinală.

Care mă durea, mai ales când gemeam de usturime de la crema aia.

Și când gemeam de usturime, mă durea tendonul.

Ce mai, eram perpetuum-ul mobile al durerii, anchetatorii Gestapo ar fi fost invidioși.

Crema, de altfel, e OK, dar pentru orice altă parte a corpului, nu pentru cea sub-inghinală, pentru că are darul de a se transmite prin tegument până-n epidermă și apoi în restul corpului.

– Bă! zice nașul Greuceanu. Io nu pot s-o sun pe mama să discut cu ea despre testicolul tău, că nu se cade, că io cu mama discut despre testiculele mele, nu ale altora; plus că, dacă vorbim de el, poate îl ia pe testiculul tău sughițul și apăi te doare și mai tare; da’ sun-o pe mama, îți dau telefonul ei și-ți zice ea.
– Bă! Nu-nțelegi că e piciorul, nu testicolu’?

Sun.
– Săr’na! Sunt Groparu… știți, hinul lui Greuceanu. Ce mai faceți?
– Bine! La cabinet.
– Uitați, mă iertați că vă deranjez… dar trebuie să vin către Sibiu azi, la ziua lui Greuceanu, și am o durere de picior… chiar la… rădăcină…
– Aha! La testicul?
– NU! NU, nu la testicul. La picior.
– Dadada, la picior.
– Da, la picior. Mno, pare îmi puteți da o recomandare de unguent, ceva anti-inflamator, să pot conduce până la Sibiu? Și să pot și umbla?
– Sigur: NU TE DA CU HIMALAYA acolo.

No, e picioru’. Jur că e picioru’. Se transmite durerea, știu că se transmite, de uneori nu-ți mai dai seama unde și ce te doare; dar eu, unul, sunt sigur că e piciorul.

Așa că, deocamdată, diclofenac. Dclfnc, n-ai dclfnc.

Va urma

18 lovituri, dă-i și tu!