Asar’, în Autograf

Deci o cântat Mişu, cari este cântecaci. Şi când cântă Mişu, Groparele se cam nimere prin preajmă.

Intru înuntru, mă ia chelneriţa:

– Gropareee! Hi să te ţuc, că nu te-am mai văst de joia trecută.
– Super, zic, da’ vez că am mâncat slană cu ciapă, că e criză, şi numa’ atâta am mai avut în frigider.
– No… las’ că te ţuc la plecare, când ţi-a puţi gura numa’  a ţigări şi a bere.

Dau de o prekină:

– Gropareeee… hi să te pupp!
– Tu… las’ că put a ceapă, amânăm! OK?

Patronu’, care e happy că îi fac reclamă moca:

– Un sărut rusesc? mă întreabă.
– Mo, zic… uiti, put a ceapă, no! Asta e.

Altă prekină:

– Gropare, hai să-ţi simt oprajii cu buzele mele!
– Las’, zic, că am păpat ceapă, şi-ncă cu pohtă!

Operabilus mă vede, mă recunoaşte:
– Gropare, un mozol! Rapid!
– Mo, zic, deci data viitoare! Deci asta e.

Perijoc, cu care am beut toate sara, mă ia în braţă la plecare:

– Gropare, zice, eşti un special, cu nevoi şpeţiale. Nimeni altu’ nu îmi răscoleşte baza de date ca tine! Lasă-mă să îţi miros mirosu’ tău de Gropar cu buzele.
– OK, am zis.

10 lovituri, dă-i și tu!