Apăi degeaba se tot agită Vadim

Când o să vină la mine îngerul morţii, o să-i dau o bere să-mi arate nu cum ar fi arătat lumea fără mine, aşa cum o făcut JR Ewing în Dallas, ci cum ar fi arătat cu Vadim preşedinte. Apoi mi-aş fi dat pumni în cap de ciudă, că aş fi avut o mie de subiecte de pus pe blog. Pe zi, normal.

Iar acum să scriem postarea de azi.

Unchiul colegului Adi, care este orădean, este orădean.

Şi foarte PRM-ist, de la începuturile începuturilor. Deci membru în PRM cu carnet, cu şedinţe de partid, cu lipit afişe erectorale. Şi în toată afacerea asta naţionalistă şi-a târât şi întreaga sa familie, care au votat, ani de-a rândul, cu Vadim. Negreşit cu Vadim. Vadim forever, reîncărcat. Peste lege, peste milă.

Şi amu, săptămâna trecută, unchiul peremist îl sună pe colegul Adi:

– Niepoateee… sunt unchiul peremist!
– Săru’mâna, unchiu, sănătoşi sunteţi?
– Dară, zice unchiu. Dară. Mă niepoate…
– Zi, unchiu!
– Mă niepoate, tu ştii unde e consulatul maghiar din Cluuuj?
– Da di ce, întreabă Adi. Vreai să-i pui o bombă?
– Nu, măi niepoate, Doamne feri. Altă treabă am amu… auzi, tu ştii că văru-tău – fiu-meu – e în Irlanda, nu?
– Da, ce mai face? Sănătos?
– Dară, zice unchiu. Dară. Da’ nu are loc de muncă, că Irlanda ştii că ne-o pus restricţie pe piaţa muncii la români.
– Aşa, zice colegul Adi.
– No… şi vreau să vin la consulat, să îi depunem actele pentru cetăţenia maghiară, că am auzit că amu or început să se dea cetăţenii maghiare la Cluj.
– ??? făcu colegul Adi.
– …că ştii doară că pe străbunicu-său îl chema Tibor, şi nu era foarte român! completă unchiul peremist.

Dacă cineva i-ar fi făcut o poză mandibulei colegului Adi, care mai avea puţin şi se desprindea din balamale şi se rostogolea pe covor – de uimire – ar fi luat premiul Nobel Pullitzer.

– Deci numa’ puţin, să văd dac-am înţeles bine, răsuflă colegul Adi într-un târziu, încă vânăt de la şoc. Deci dumneatale… vreai pentru fiu’ dumneatale… cetăţenia maghiară?

Asta întrebă colegul Adi, când îi reveni saliva-n gură.

– Da, zise unchiu. Da.

Tăcere. Adi nu-şi credea urechilor!

Ar fi o binecuvântare, mai zise unchiul peremist.

37 lovituri, dă-i și tu!