Scoală, că plânge copilul!

Dormeam. Visam că sunt în Deltă, pe un canal identic pozei mele de pe desktop de la serviciu (mulţumesc, Konskriptor!)

– Gropare! Scoală!

Beleam ochii la plută, pe Dunărea veneau plauri; dar nu îmi agăţau montura, că io în visele mele  fac ce vreau.

– Mă! Iară dormi ca impiegaţii de gară de provincie???

Începe să-mi tragă un caras, când mă simt zgâlţâit cu violenţă.

– Ha? Ce? Când? O tras la băţul de răpitor???

Sar din pat.

– Ăsta micu… începe Gropăreasa cea zgâlţâitoare.
– Da-da, ştiu, zic, ştiu, e trei jumate noaptea, ştiu ce am de făcut.
– Trezeşte-te să… continuă ea.
– Da’ lasă-mă, dragă,-n pace! Iară mă înveţi tu că roata se învârte? Auzi la ea… N-ajunge că mă scol noaptea să te ajut, mai trebe să mă şi cicăleşti, să-mi spui tot ce am de făcut? Da’ măcar nu mă mai tot bate atâta la cap! Da? Se poate? Oare cer prea mult???? Oare e imposibil ceea ce cer? Trebe schimbat, că iară e ca România, în rahat până-n gâţi, că aşa e de o fucking lună de zile, se scoală noaptea plin de maroniu, uneori de verde, cu pempărşi de un kil, de zici că-s io după ce mi-am luat micul dejun cu bere! Şi nu-l poţi lăsa aşa, Dumnezeule, ce suntem, animale?

Îmi perorez cauza cu ochii lipiţi ca la pisici. Mă dau cu greu jos din pat, mă lovesc cu degetul mic de la picior de colţul scaunului, nu simt nimic, sunt ca drogat de nesomn.  Urşii ăia mari de Kamceatka nehibernaţi de 6 ani sunt mult mai vioi; alunec prin casă ricoşând dintr-un perete în altul ca o bilă de biliard, mă simt ca stafia lu’ tac-su’ lu Hamlet. Ştiţi stafia aia? Era tac-su!

La baie, îmi bag capul sub jetul de apă rece şi gem de disperare. De o lună de zile contactul cu realitatea la asemenea ore matinale doare; era OK când eram acasă în concediu de naşterea copilului, dar să te scoli 2 ore noapte de noapte la ore frumoase, gen 3 sau 4 dimineaţa, să mai dormi o oră şi apoi să pleci la muncă poate eroda până şi cel mai taliban temperament.

Înşfac crema Petrini pentru funduleţul de bebel, torn apă caldă în lighenaş, o verific cu cotul să nu fie prea fierbinte, iau cârpa de şters fundulică pusă la uscat pe calorifer, iau şi şerveţelele umede, just in case, şi pe pipăite iau cele două prosopele de schimbat bebelul – unul impermeabil, să nu facă pişu în pat, şi unul de bumbac, să nu i se facă rece la curuleţ de la şerveţelul impermeabil. Iau şi pempărs de schimb, din reflex iau şi un cârlig de rufe, vorba aia, poate ne trebuie. Pipeta şi SabSimplex pentru colici (nu ajută, da’ e bine să fie acolo). Intru în cameră plin de daruri, ca Moş Crăciun. Le pun meticulos pe pat şi pe noptieră, îmi prind Gropărelul şi mă apuc să-l dezbrac.

Într-o totală lipsă de cooperare, Gropărelul începe să se zvârcolească ca lipitoarea când îi dai sare şi să urle din toţi bojocii. Dacă aveam vreun senzor de zgomot prin casă, mi-l deregla! La blocul vecin a crepat un perete de la decibeli. Le-a picat şi izolaţia, of cors.

– L-ai trezit! L-AI TREZIT!!!!

Dacă Gropăreasa avea la ea un cuţit, mă făcea şiş kebab. Ca-n Kill Bill.

– MILFa mea, încep eu, da’ nu m-ai trezit să-l schimb?
– Nu! Te-am trezit să-l vezi ce frumos doarme! Şi tu l-ai trezit din somn, că niciodată nu m-asculţi!
– … (plm, se gândeşte Groparu).
– Na! Acuma să-i dai tu ţâţă la ăsta micu’! Că io nu mai pot! NU MAI POT!!!

Se întoarce pe partea cealaltă. Io ştiu că e terminată, că no, nu e uşor să creşti un copil numai cu lapte de mamă, plm.

Îmi iau moştenitorul, care făcea o criză acută de nervi, şi încep negocierile. Taci cu tata, că tata te iubeşte, hai că-ţi dau jumate de blog când te faci mare, hai că merem la pescuit, Gropărel, să ai grijă de furia vişinie! Într-o bună zi va fi a ta! – dijaba, moştenitorul vroia papa, alfel aveam jihad în familie.

Mă îndrept către mamă-sa, care savura, furioasă, faptul că mi-o arătat ea mie. O bat pe umăr:

– Tu, muiere… n-ai să-mi dai o ţâţă pan’ la salar’?

66 lovituri, dă-i și tu!

Asa, de vineri

Scurtele de vineri:

1. La Cluuuuj se tine o noua ediţie de Ted, pe principiul că unele idei şi unii spermatozoizi “are worth spreading”. Io mi-am cerut voie de la Gropărel să mă lase să mă duc, da’ o zis că gata cu plânsul, ce treabă-i aia, că pe el cine-l mai schimbă şi face feţele alea când îi vede 4 kile de caca din pempărşi?

2. Primim semnale tot mai bune legate de cauza noastră cu Zolty din Bogata (apropos, aţi donat?); printre ele, un feedback negativ că fac asta numai pentru rating. Drăguţ!

3. Cred că mai trebuia sa scriu despre ceva, că i-am promis nu mai ştiu cui că voi scrie despre nu mai ştiu ce… nu mai ştiu când… hmmm! E clar, mă ramolesc.

4. Pîrcă a descoperit un nou bastion al jegului – surprinzător, nu este televizorul, deşi aş fi pariat o mie de coco că ăla e locul cel mai răhăţit dintr-o cameră, alături de mintea unui mascul clocotind de idei perverse.

5. Vine weekendul şi eu nu am apsolut nici o idee despre ce voi scrie săptămâna care vine, că presimt că dacă vă scriu de pempărşi maroniu-verzui îmi pierd toată audienţa aia a mea care mă citeşte exclusiv pe ideea “ia să mai văd unde s-o mai îmbătat Groparu!” Deci am motive să fiu deprimat, în ciuda reţetelor anti-tristeţe cu pătrunjel şi rumeguş de parchet melaminat din Formula As a soacră-mii.

Sănătate şi weekend fain, beţi o berică şi pentru Groparu pe unde mereţi, că io mai trebe să aştept până îi virează Boc alocaţia lui ăsta micu’.

12 lovituri, dă-i și tu!

Ajutor pentru Zolty Bogata – update 1

Dragi cetitori, la ora actuala s-au strans 670 lei in contul meu de ING, şi doresc să mulţumesc şi pe această cale donatorilor cu inimă largă şi pungă deschisă. Aşteptăm să vedem câţi bani vireaza si colegii gropăreşti. Eu sper la o sumă cât mai mare! Fuck criza, cum s-ar zice.

Campania de donaţii rămâne deschisă până la mijlocul lui noiembrie, dar rugămintea mea este să nu amânaţi, pentru că în funcţie de câţi bani reuşim să strângem cât mai repede vom putea face un necesar şi nu vom sta până la gerurile Bobotezei cu acţiunea noastra 😀 Deocamdată suntem în negocieri cu partneriate media locale pentru expunere mai largă, iar Habitat pentru Umanitate şi-au manifestat interesul pentru a ne ajuta, sperăm să punem si cu ei de-un parteneriat.

Împreună vom învinge! Hasta la victoria siempre!

PS: Normal că voi dona şi eu! Mâine vine leafa, ţuc-o tata.

Update la update: Ziua de Cluj a scris despre mişcarea noastră.

Update la update 2: articol in Stiri de Cluj.

12 lovituri, dă-i și tu!

Băi, dar arghelenii ăştia îs daţi dracului!

Mergeam într-o zi prin centru, mai plăteam o rată, mai ocheam câte-o reducere, mă mai feream de câte-un BMW-ist daltonist cu volanul pe dreapta şi număr de Irlanda. Şi ghiciţi voi ce îmi sare în ochi de pe un coş de gunoi?

Exact. O bluză de gajică.

Dau târcoale, adulmec, mă uit urât la lumea din jur: nimic. Feţe de argheleni care văd amu şi abia peste 15 minute îşi dau seama de ce or văzut.

Mă uit mai bine:

Şi văd eticheta.

Bluza era nou-nouţă, măi frate. Nou-nouţă.

M-am uitat, şi of cors că abia peste 15 minute m-am dumirit şi eu: vro jună a spart nişte bănuţi pe ţoale. Oricât ne-am mira noi, asemenea lucruri se întâmplă în regnul femeiesc, încrengătura dependentă de shopping, aripa sfidătoare de criză. Nu e bai, mi-am zis eu, că orice femeie vrea să aibe cât mai multe haine – să aibe şi ele, sireacele, ce da jos. Ce m-a făcut să-mi arăt fasolea de uimire a fost că haina avea etichetă pe ea. Telefonul meu nu a prins chiar aşa cum trebuie bluza, că pozam în contre-jour, dar vă spun eu că avea eticheta pe ea. Deci era nou-nouţă. Deci cineva a pierdut bluziţa, altcineva a văzut-o pe jos, a ridicat-o, a pus-o pe un stâlp şi a lăsat-o acolo în aşteptarea proprietarei, care sper că umbla despuiată prin târg.

Deci de-aia zic io că arghelenii ăştia chiar îs daţi dracului. Nu pentru că probabil e unul dintre cele mai bune oraşe în care să-ţi pierzi ceva; ci pentru că sunt sigur că în ziua aia o tânără domnişoară umbla pe centru în busturile goale fincă îşi pierduse bluziţa. Şi sunt sigur-sigur că nu şi-a dat seama de asta decât 15 minute mai târziu!

PS: haideţi să fim clujeni, argheleni şi români adevăraţi şi să-l ajutăm pe prietenul nostru ungur! Da? O facem?

24 lovituri, dă-i și tu!

Incearca sa devii mai bun în fiecare zi

Când aveam vreo 10 ani, am pus mana pe chitară pentru prima dată. Dupa nici două luni de scos sânge pe degete, am reuşit să schimb La major cu Re major în hitul internaţional “Ceata lui Piţigoi” fără să mă-mi mai prind pleoapele printre coarde. Drept îi că e o operaţiune cam dureroasă, o pleoapă prinsă între coarda Mi mic şi Si.

Când aveam vreo 14 ani, mi-am dorit o prietenă. Pe care am găsit-o în persoana Laurei. Necazul e că în aceeaşi perioadă au găsit-o şi Nelu, Adi şi Clau, prietenii mei de la bloc; aşa că după ce Laura noastră s-a pupat cu toţi patru în decurs de o săptămână, m-am lăsat păgubaş şi mi-am găsit una pe care să o împart cu maxim încă un prieten. Pe care am şi găsit-o! Dar asta e altă poveste.

Când aveam vreo 15, am început să fug serile pe câmp, să fac gambe, să trăiesc sănătos. După patru ani am reuşit să fug într-o zi aproape 20 km, împreună cu prietenul  meu Neaţă. Bine, au fost şi nişte câini vagabonzi implicaţi în afacere, dar şi asta-i altă poveste.

Pe la vreo 30 de ani m-am hotărât să învăţ bine de tot să schimb scutece. Şi atâta am fost de motivat, că aseară am reuşit ceea ce nu credeam posibil: am schimbat pempărşii Gropărelului în numai (numai!) 34 de minute. Recordul anterior fusese de 51 de minute – pe ceas.

34 de minute. Io zic că nu e rău deloc. Şi şi fără să apuce Gropărelul să facă pişi şi caca pe tăticul, ca de obicei.

Şi voi puteţi deveni mai buni în ceea ce sunteţi. Donaţi un leuţ pentru Zolty, şi Dumnezău, Buddha sau Mohamed vă scriu ei acolo, la răbojul lor de intrat în rai!

12 lovituri, dă-i și tu!

Haideţi să-l ajutăm pe Zolty

Bună ziua, stimaţi ascultători, probabil că tocmai urmează sau aţi început deja să începeţi frumoasa zi de luni, când vi se pare că sunteţi cei mai năpăstuiţi bipezi de pe sfânta lume, cu şefi, trafic, ploaie, ceaţă, moţiuni de cenzură, România. Ei bine, nimic mai fals!

Vineri pe la amiază, când deja ne gândeam ce grătare pe la munte sau ce bani mai prăjim pe la shopping (eu mă gândeam să schimb scutecele de pânză cu unele mai de Doamne-ajută), Murgeanu anunţa pe Twitter blogul unui om bogătan (adică din satul Bogata, de lângă Cluj). Şi, citindu-i blogul, m-am emoţionat tăt-tăt-tăt!

Zolty este un om simplu pe care se pare că nu prea-l iubesc zeii. Şi pe care mi ţi l-au oropsit şi lovit din toate direcţiile. După o copilărie nefericită, în care a ajuns în scaunul cu rotile din nişte erori repetate ale sistemului medical (personal, perspectiva asta mi-a provocat mereu fiori reci pe şira spinării), după ce a crescut într-un mediu familial cum nici în filmele lui Hitchcock nu întâlneşti, Zolty îşi duce existenţa, aşa cum poate, împreună cu fratele lui (bugetar, deci minus 25%), într-o casă neizolată, care probabil urmează să cadă pe ei în viitorul apropiat, asta dacă nu face nimeni nimic pentru el. Şi aici, cu ajutorul lui Dumnezău, urmează să intervenim noi, adică colegii mei de muncă, şi voi, stimaţi cititori.

Am iniţiat o chetă în rândul onoratei cooperative la care prestez, şi acum iniţiez o chetă şi online. Vrem să strângem bani pentru a-i consolida şi izola casa lui Zolty, înainte ca să fie prea târziu. Pentru asta vom avea nevoie de ceva bănuţi, pe care vă rog frumos şi respectuos să-i donaţi! De la voi mai puţin, de la Dumnezău mai mult. Aveţi următoarele variante:

– virament bancar în contul Groparelui, pe numele BĂZĂVAN RADU VALENTIN, cont RO87INGB0000999900415087 deschis la ING Eroilor, Cluj (în RON) – pentru acoperirea cheltuielilor legate de consolidarea şi (sperăm) izolarea casei; dacă rămân bani, Doamne-ajută! că Zolty, săracul, când l-am sunat vineri să-l întrebăm cu ce-l putem ajuta, o zis că Doamne, Dumnezeule, că nu există biţi suficienţi pe Internetul ăsta ca să vă fac o listă cu ce-mi trebuie!
– virament direct în contul lui Zolty – EGYED PETRU ZOLTAN, Conturile bancare: cont în RON – RO71 RZBR 0000 0600 1001 9118 sau cont în EURO – RO33 RZBR0000060010019123, deschise la RAIFFEISEN BANK sucursala Turda (BIC/SWIFT: RZBRROBU), titular de cont: EGYED PETRU ZOLTAN. Zsolty îşi va cheltui banii cum crede el de cuviinţă.

Dacă doriţi să luaţi legătura direct cu Zolty, adresa lui este: STR. ATELIERULUI  NR. 50, LOC. BOGATA, COM. CALARASI, JUD. CLUJ, COD POŞTAL 407131, Tel 0743 622 372, e-mail zoltybogata [at] yahoo punct com, blog http://zoltybogata.wordpress.com. Cred că apreciază dacă primeşte ustensile de bucătărie, haine, pături, aparate de uz casnic – pentru mai multe detalii vă invit să luaţi legătura direct cu el.

Cum mai puteţi ajuta:

– muncă de voluntariat – în a doua jumătate a lui noiembrie, după ce vom fi strâns (sperăm) suficienţi bani, o gaşcă de ficiori de la firmă vrem să ne deplasăm într-un weekend acolo şi să prestăm la şantier, ca să nu ne coste şi manopera. Dacă sunteţi inginer de construcţii şi doriţi să faceţi o faptă bună, vă asigurăm transportul şi o bere moca daca veniţi cu scule şi/sau cu know-how. Oricine doreşte să ia parte la activitate este binevenit – asigurăm transportul şi un grătar la faţa locului, ca să avem puteri.
– dacă sunteţi depozit de materiale de construcţii – donaţi şi voi o cărămidă, un sac de ciment, o găleată de mortar şi Groparele vă oferă reclamă moca pe blog.

Rog şi alţi bloagări din Cluj să popularizeze acest caz, căci de ce nu.

No… ne băgăm?

113 lovituri, dă-i și tu!