Când aveam vreo 10 ani, am pus mana pe chitară pentru prima dată. Dupa nici două luni de scos sânge pe degete, am reuşit să schimb La major cu Re major în hitul internaţional “Ceata lui Piţigoi” fără să mă-mi mai prind pleoapele printre coarde. Drept îi că e o operaţiune cam dureroasă, o pleoapă prinsă între coarda Mi mic şi Si.

Când aveam vreo 14 ani, mi-am dorit o prietenă. Pe care am găsit-o în persoana Laurei. Necazul e că în aceeaşi perioadă au găsit-o şi Nelu, Adi şi Clau, prietenii mei de la bloc; aşa că după ce Laura noastră s-a pupat cu toţi patru în decurs de o săptămână, m-am lăsat păgubaş şi mi-am găsit una pe care să o împart cu maxim încă un prieten. Pe care am şi găsit-o! Dar asta e altă poveste.

Când aveam vreo 15, am început să fug serile pe câmp, să fac gambe, să trăiesc sănătos. După patru ani am reuşit să fug într-o zi aproape 20 km, împreună cu prietenul  meu Neaţă. Bine, au fost şi nişte câini vagabonzi implicaţi în afacere, dar şi asta-i altă poveste.

Pe la vreo 30 de ani m-am hotărât să învăţ bine de tot să schimb scutece. Şi atâta am fost de motivat, că aseară am reuşit ceea ce nu credeam posibil: am schimbat pempărşii Gropărelului în numai (numai!) 34 de minute. Recordul anterior fusese de 51 de minute – pe ceas.

34 de minute. Io zic că nu e rău deloc. Şi şi fără să apuce Gropărelul să facă pişi şi caca pe tăticul, ca de obicei.

Şi voi puteţi deveni mai buni în ceea ce sunteţi. Donaţi un leuţ pentru Zolty, şi Dumnezău, Buddha sau Mohamed vă scriu ei acolo, la răbojul lor de intrat în rai!

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 12 comments

  1. angeloasa Reply

    nu e “John brown is a little indien ” hitul international cu care toata lumea incepe sa cante la chitara ???????? sunt consternata !

  2. ardeleanu' Reply

    Toți ne-am început viața cu Laura; și cred că cu aceeași. Laura voastră prin ce diferea de a noastră?

    Cât despre Gropărel, seamănă cu tasu’? Se cacă pe cel ce-l șterge la fund?:)

  3. Unu'a'lu'Mitica Reply

    Bah, copii! Lasati-o-n pisici pe Laura! Tema reala a post-ului este “Donaţi un leuţ pentru Zolty”.
    E suficient si putin! De mai multe ori putin este echivalent cu mult.
    Aratati ca nu sunteti de acord cu ” Bah. Liniste! Ce dreacu?”

  4. Pulsul Blogurilor #5 | Jiunimea Reply

    […] ca fiecare mi se pare mai interesant si mai bine relatat. De data asta m-am oprit la sfatul lui de a deveni mai buni in fiecare zi. V-am spus ca bloggerii sunt pusi pe fapte bune, asa ca trebuie sa citim si noi cazul lui Zolty si […]

  5. zoltybogata Reply

    eu va multumesc k incercati sa ma ajutati, chind am scris povestea mea, nu credeam k o sa gasesc asa oameni cu suflet care sa ma ajute. si mai este o vorba la noi; mai mult te ajuta un strain, dechit o ruda, in cazul meu e adevarat, sper sa raminem prieteni ori ce sar intimpla….multa sanatate

Leave a Comment

Your email address will not be published.