Incearca sa devii mai bun în fiecare zi

Când aveam vreo 10 ani, am pus mana pe chitară pentru prima dată. Dupa nici două luni de scos sânge pe degete, am reuşit să schimb La major cu Re major în hitul internaţional “Ceata lui Piţigoi” fără să mă-mi mai prind pleoapele printre coarde. Drept îi că e o operaţiune cam dureroasă, o pleoapă prinsă între coarda Mi mic şi Si.

Când aveam vreo 14 ani, mi-am dorit o prietenă. Pe care am găsit-o în persoana Laurei. Necazul e că în aceeaşi perioadă au găsit-o şi Nelu, Adi şi Clau, prietenii mei de la bloc; aşa că după ce Laura noastră s-a pupat cu toţi patru în decurs de o săptămână, m-am lăsat păgubaş şi mi-am găsit una pe care să o împart cu maxim încă un prieten. Pe care am şi găsit-o! Dar asta e altă poveste.

Când aveam vreo 15, am început să fug serile pe câmp, să fac gambe, să trăiesc sănătos. După patru ani am reuşit să fug într-o zi aproape 20 km, împreună cu prietenul  meu Neaţă. Bine, au fost şi nişte câini vagabonzi implicaţi în afacere, dar şi asta-i altă poveste.

Pe la vreo 30 de ani m-am hotărât să învăţ bine de tot să schimb scutece. Şi atâta am fost de motivat, că aseară am reuşit ceea ce nu credeam posibil: am schimbat pempărşii Gropărelului în numai (numai!) 34 de minute. Recordul anterior fusese de 51 de minute – pe ceas.

34 de minute. Io zic că nu e rău deloc. Şi şi fără să apuce Gropărelul să facă pişi şi caca pe tăticul, ca de obicei.

Şi voi puteţi deveni mai buni în ceea ce sunteţi. Donaţi un leuţ pentru Zolty, şi Dumnezău, Buddha sau Mohamed vă scriu ei acolo, la răbojul lor de intrat în rai!

12 lovituri, dă-i și tu!