Cotcodacul de vineri

Moţi din Brad, cu trenul

Au ocupat locurile din capătul vagonului, s-au strâns să încapă toţi pe cele două banchete aflate faţă în faţă și acum, că s-au aranjat bine aici, în colţișorul lor, discută de una, de alta.

În Apuseni, casele se întâmplă să fie una pe dealul aista, alta pe dealul cela, vecinii se strigă hăulind – așa ajung moţii, pe nesimţite, să strige unul la altul și când se întâlnesc pe drum. Așa hăuleau și moţii noștri în acceleratul de Satu-Mare, ca și cum între ei, deși stau strânși unul într-altul, tot o vale sau o coastă de deal ar fi fost.

Continuarea: aici

4 lovituri, dă-i și tu!

In cautare de verighete

Io abia azi mi-am luat verighetele. Inca nu am costum si pantofi de mire, dar sunt relaxat – e plin Clujul de magazine cu treninguri noi.

Două păţanii:

1. Magazinul Central, “un loc în inima Clujului”. Fiţe. Vânzătoare severe. Sărumâna! Sărumâna. Sărumâna??? Alo, tanti??? Heeelllooooo! Tu, doamnă!!! Aşa, vă mulţumim că ne băgaţi în seamă. Putem vedea un pic verighetele astea? Da, drăguţ. Astea sunt toate mărimile? Aha. Cât durează să le modificaţi să ni se potrivească pe geget, să le gravaţi? 2 LUNI????? Bine, vă mulţumim frumos, uite, vă adresez şi un zâmbet, e moca, aşa am învăţat eu în Europa aia de dincolo de Nădlac. Sărumâna…!

2. Magazin ţinut de un sirian. Haidaţi! Haidaţi înăuntru! Ha, pun pariu că drebuie verighet. Uite aici, bentru duamna, verighet gum vreţi! Frunos, nu? Ţertivigat audendigitate? Sigur! Vă dau. E original, e din Siria. Da, eu din Siria, am magazinul de 10 ani. Modificare de dimenziune? De be o zi pe alta! Dagă nu poatem, vorbit alţi zirieni, rezolvat. Da. Gravur verighet? Da, sigur! De pe o zi be alta. Dar… vă mai zic geva. Ăsta nu preţ corect. Nu! La verighete astea nu breţ corect. Uite, facem reducer: 5%! Nu e bult, dar e reducer! Şi… peste 60 de ani, voi venit aici, din nou cu modivicat verighet, că bătrâni, geget sghimbat dimensiun – rezolvăm! Gratis! Gasă de biatrâ!

Ei! Ia ghiciţi voi de unde mi-am cumpărat verigheţi, că eu, unul, am oscilat foarte, foarte mult. Foarte mult.

53 lovituri, dă-i și tu!

Gropare, imi dai telefonul tau sa ma joc cu el?

Nu ştiu cum se face, dar telefonul meu e o atracţie irezistibilă pentru prunci. Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul banilor, care dintr-un motiv care mie îmi scapă se pare că preferă alte conturi, alte bănci, alte buzunare.Cercetările, oricum, continuă.

Şi unul din nepoţeii viitoarei doamne Groparu, când s-o prins că nu e mare lucru de capul meu şi că nu apreciez pozitiv maşinile de plastic trântite la mine în bostan, mi-o cerut telefonul meu, să se joace pe el. Io, pe lângă jocurile stupide de inteligenţă de pe telefon, mai am câteva cu maşini, care nu necesită un IQ mai mare de cel al unui fotbalist. Sau de triadă Boc/Geoană/Crin (asta ca să vadă cititorii că sunt în stare să fac şi analiză politică).

Şi după ce îmi apasă tastele cu furie, ca pe păduchii dintre deşte, îmi zbiară:

– Gropare! Ţi-am bătut recordul!
– Na,… brava!
– Da. Mersi. Hai şi trece-mi numele în telefon, că ţi-am bătut recordul.
– Dă-l încoa. Deci Denis…
– Da, dar vezi că trebe să scrii Deenis.
– E, cum Deenis? Nu te cheamă Denis? Sau Dennis, cu doi de “n”?

Pruncul e din generaţia telenovelistică Armando-Lucas-Fernando, şi nu îl cheamă Ion, sau Gheorghe, ca pe tac-su.

– Nu, e cu doi e “e”! E Deenis!
– Cum să fie cu doi de “e”, mă! mă revolt eu, şi pe bună dreptate.
– Păi da, se bagă mamă-sa  cu lămuririle. Da, că tac-su… na, când s-a născut,de fericire, s-a puşcat cu coniac înainte de a merge la Naşteri, să-l treacă în registrul Stării Civile; şi când o ajuns la funcţionară, nu mai ştia bine dacă e cu doi de “n” sau cu doi de “e”, şi l-a pus cu doi de “e”: Deenis. Da, Deenis! DEENIS!!!!

PS: Mi-am amintit de Deenis asară, când definitivam lista de invitaţi la nuntă; şi trebuie să ştiţi că io sunt pe ultima sută de metri cu pregătirile, deci stau foarte prost cu timpul; şi deci nu am avut timp să scriu nimic de Ţiganiadă; mai ales că am de primit poze din vreo 4 surse; şi Ţiganiazii mei amu sunt în recuperare; şi eu  nu prea poci scrie treaz de Ţiganiadă, şi uite aşa se dă o luptă în mine între datorie şi iubire, cum nu vă puteţi imagina!

24 lovituri, dă-i și tu!

Plecat la Tiganiada

Da, a sosit vremea.

Nu are nici o legatură cu faptul că Adi Hădean merge şi el la Sibiu sa garniseasca burţi de sibieni flamânzi. Nu. Are decât pur si simplu legătură că mergem să sărbătorim viaţa – morţi de beţi.

Ca de fiecare dată, sper să nu mă trădeze scumpa mea furie vişinie. Şi sper să fi făcut Ţiganiazii rost de purcel pentru rotisat, ca să fie, deci, cheful paroxistic – şi cu colesterol.

Aş mai scrie, da’ mă înţeapă mustaţa.

Update: si nu-mi mai trimiteţi poze d-astea, OK?

23 lovituri, dă-i și tu!

Lupta cu deficitul bugetar

– No! zise premierul ardelean, mic si dezămagitor. Trebuie sa cotăm să tăiem cheltuielile. Bercene, nu mai căsca. Videne, ce PIB avem acum?
– 100 de miliarde, şefu. 100 de miliarde.
– No bun. No… cât ne costă educaţia? Zi măi, ăsta… tinerelu… tot timpul uit cum te cheamă!
– 5 miliarde. 5 miliarde şi ceva sute de milioane la educaţie!
– Hmmm… tăiaţi până la 4 miliarde. Armata?
– Păi să tot fie… vreo 3 miliarde.
– Puţin, puţin. Mai dă-le un miliard. Sănătatea?
– Tot 4 miliarde.
– Înjumătăţiţi-i. Mai băgaţi la Interne, că ăştia numai vreo 8 miliarde au. Dezvoltare? Nuţi, eşti cu noi? Vlădescule, atrage-i atenţia, că vorbeşte la telefon. Nuţi, dragă… zi.. cât vroiai pentru piste de ski? Da,… păi… îţi mai dăm două miliarde, să termini pista aia din Cocoşaţii din Deal… OK? Scuze de întrerupere. N-aşe… Agricultură?
– 7 miliarde.
– Mult, mult. Oricum importăm tot. Dă-i lu’ Nuţi 3 de la Agricultură.
– Transporturile? Cu transporturile cum rămâne? îşi freacă Berceanu pixul de tâmplă.
– Ce, avem în plan să construim vo autostradă anul ăsta, şi eu nu ştiu? zise premierul cel mititel şi dezamăgitor. Dă-le la Telecomunicaţii 1 miliard de la Transporturi. Aşa. Cum stăm cu Justiţia?
– Păi… la Cultură…
– Să n-aud de Cultură! se răsti premierul mic şi dezamăgitor.
– Magistraţii nu mai fac grevă, deocamdată…
– Foarte bine, dă-le încă un miliard de la Transporturi. Cu câte miliarde am rămas?
– Păi… cu… 58 miliarde.
– Bun, bun. Pe ce cheltuim noi, de regulă, banii ăştia? Şi cât putem tăia de aici, să reducem deficitul bugetar?
– Păi… încercă Videanu, nu putem tăia nimic! Nimic nu putem tăia.
– Mă, hai că mă freacă la cutiuţă FMI-stul ăla cu faţă de porc, pe ce dracu cheltuim noi 58 de miliarde pe an?
– Păi să vă zic: pe colectarea lor de la populaţie şi firme.

16 lovituri, dă-i și tu!