Vrei să-ţi înfiinţezi un PFA? Bine ai venit în “Zona Crepusculară”!
Acum ceva vreme am decis să–mi înfiinţez un PFA și cum nu aveam timp să mă ocup de o asemenea întreprindere curajoasă, l-am rugat pe tată să mă ajute în afacerea asta.
I-am făcut frumos o împuternicire generală la notar şi l-am trimis să mă reprezinte în relaţia absurdă şi birocratică pe care statul român o practică cu cetățenii săi.
(sursa: funcționarii de stat și Disney)
Iată ce mi-a povestit tata la telefon cu o voce plină de reproş:
– Cezar, m-am dus la Registrul Comerţului să înfiinţez PFA-ul ăsta nenorocit şi acolo m-a întâmpinat o cucoană din aia foarte scorţoasă, care mi-a zis scurt: Dea, va rog!.
– Am venit să înfiinţez un PFA, spune tată.
– La ghişeul acesta se eliberează documente, nu se primesc documente, domnule! Trebuie să mergeţi la ghişeul de lângă, aici imediat în stânga! spune cucoana, că şi cum taică-miu ar fi contribuit la distribuirea activităţilor pe ghişee.
– Bine, doamnă, dar aici m-a îndrumat colega de la intrare. Pe lângă asta, nu e nicio plăcuță unde să scrie cu ce se ocupă ghişeele.
Cucoana funcţionar nu zice nimic şi pleacă. Tată face 2 paşi şi se postează în faţă ghişeului unde chipurile se primeau documente, care se află imediat lângă cel unde vorbise cu doamna respectivă.
La ghişeu, ce să vezi, apare aceeaşi cucoană. (Iată dovada că “Zona crepusculară” există, aş zice eu. Poate nu în America, cum sugera Ray Bradbury, dar sigur la noi în ţară).
– Aţi completat cererea de înființare a PFA-ului?
Tata trăieşte câteva secunde de uimire, la finalul cărora răspunde:
– Da, doamnă.
– Aha, spune cu ariditate emoţională doamna, reprezentant al statului democratic, modern şi reformat. Deci, dvs. sunteţi Cezar B.?
– Nu, doamnă. Eu sunt tatăl lui Cezar B. Sunt Radu B. M-a împuternicit să-i înfiinţez eu PFA-ul.
– Păi, de ce nu spuneţi aşea de la început? zice doamna, cu fineţea de care e capabilă o persoană care are suc gastric pe limba şi în genere în cavitatea bucală. Ia daţi–mi să văd împuternicirea!
Cucoana se uită inchizitiv la docoment şi trăieşte concentrare şi dezamăgire, în acelaşi timp. Actul e bine redactat, tatăl îşi poate reprezenta fiul, nu e pricină de stat la discuţii, dat la întors sau amânări. Resemnată, spune:
– Bine. Aveţi documentele necesare?
– Uitaţi, doamna, documentele. Declaraţia pe proprie răspundere. Copiile după buletin şi certificat de naştere, actul de proprietate şi cel de închiriere al locaţiei în care o să–şi desfăşoare activitatea, declaraţia estimativă de venit…
– N-am eu ce face cu declaraţia lui de venit, îl retează cucoană–funcţionar. Cu aia mergeţi la Administraţia Fiscală. Ia daţi–mi actele.
– Poftiţi, luaţi-le! zice tată cu îndârjire.
Cucoana reia lectură atentă a docomentatiei şi după nici un minut zice cu satisfacţie:
– Vedeţi. Aici e o problemq … o neconcordanţă …
– Unde? Zice tată surprins.
– Aicea, la adresa unde o să–şi desfăşoare activitatea. În actul de închiriere pe care i l-aţi făcut băiatului zice strada Democraţiei şi în actul de proprietate zice stradă Iscusintei.
Eu alesesem ca sediu de desfăşurare a activităţii PFA-ului imobilul parinților, pentru că aceştia stau la casă şi nu mai este nevoie să cerem consimţământul tuturor vecinilor din cartier. M-am gândit că aşa va merge treaba mai repede. Greşit!
– Păi da, doamnă… zice relaxat tata, bucuros că asta este problema şi nu alta. Comuniştii i-au zis stradă Iscusinței şi după Revoluţie s-a schimbat denumirea străzii în Democraţiei. Că acuma e democraţie! Dar strada e aceeaşi!
– O fi cum ăţi spune dvs., dar în documentele astea figurează 2 străzi diferite. Trebuie să mergeţi la cadastru să va confirme schimbarea străzii. Altfel, nu primesc dosarul. Alte întrebări aveţi?
Tata simţea că fierbe de nervi, aşa că nu s-a mai abţinut:
– Doamnă, dar e aceeaşi stradă! Statul i-a schimbat denumirea. Ce vină am eu pentru ce face statul? Ei trebuiau să vă informeze, nu eu.
– Pe mine nu mă interesează ce s-a întâmplat. Că a fost comunism, că a venit revoluţia, că au venit şi rămân sau nu americanii! Că există extratereştri! Mie să–mi aduceţi adeverinţă de la cadastru.
Tata a plecat blestemând spre cadastru, la ghişeu fiind întâmpinat de un tânăr funcţionar aplatizat cognitiv şi emoţional:
– Da, rezolvăm. Nicio problemă! Depuneţi cererea şi în termen de maxim 10 de zile o soluţionăm.
– Nu se poate, domnule, în 10 zile. Fiul meu trebuie să emită factură săptămânile viitoare. Aşa ceva nu e posibil!
Tânărul computer uman (şi cadastral) nu părea să inteleagă enervarea subită a tatei.
Doar că tata şi-a amintit că are un fost coleg de facultate, Dorel, care lucrează la cadastru. Așa că l-a sunat pe Dorel pe telefonul mobil şi acesta i-a spus:
– Bine, Radule. Eu acu sunt pe teren, da’ în jumătate de oră vin la birou şi te rezolv. Trebuie doar să–ți pun o ştampilă pe contract şi s-a rezolvat. Nu durează mai mult de 2 minute! Ce naiba, cum să nu te ajut! Hai salut!
Într-o ora tată era înapoi la ghişeul de la Registrul Comerţului. Când l-a văzut, cucoana a întrebat nedumerită şi cu temere în glas:
– Da, spuneţi–mi. Aţi uitat ceva?
– Nu, doamna. Am rezolvat. Am ştampila de la Cadastru. Aveţi confirmarea că Iscusinței s-a transformat în Democraţiei!
Cucoana funcţionar era de-a dreptul demoralizată sau, după cum mi-a povestit tata: “Să vezi ce faţă a făcut! Era fiartă de ciuda! Ăştia nu-s sănătoşi, Cezar! Parcă sunt acolo să ne încurce, nu să ne ajute! Io ţi-am zis să pleci din ţară asta! Dar tu ai făcut întotdeauna numai ce-ai vrut tu!”
Şi d-aia sunt eu aşa fericit azi că am făcut numai ce-am vrut eu şi m-am mutat şi locuiesc în Bucureşti … şi-o să va mai povestesc despre asta.
Guest post de CezarB, PFA
În București este la fel de rău, dacă nu chiar mai rău. Cel puțin 5 ghișee diferite vizitezi.
A avut pile la cadastru …. Altfel era si acum pe dumuri. Fara pile nu faci nimic. Si, te rog nu mai fi mofturos. Acum cateva zile am asistat (in calitate de consultant) la un control cu inspectori ANAF. Cei 2 inspectori, au scris un proces verbal de control de 2 pagini, in … 4 ore.
1. “…“Zona crepusculară” există, aş zice eu. Poate nu în America…”. Ie vezi cine-i presedinte si mai gandeste-te.
2. Asa e cand iti varui casa singur, dureaza, iese ca porcu’ si te umpli de nervi. Mie cand me-o trebuit pfa “am trimes” nefasta la o cucoana cu vreo 200 de lei in brate (din care o parte erau niste bani de notar, sau ceva …), si-o venit in cateva zile cu pfa-u’. Pe mine numa’ m-o chemat la notar sa-i semnez procura.
https://approd.ro/
La Cluuuuuj mi s-o parut c-am rezolvat iute.
Cu copilul pe umeri (avea 2 ani si vreo 3 luni), temele facute de acasa (toate formularele luate de pe NET), hraniti amandoi si inarmat cu rabdare m-am prezentat la ora 10.30, am vizitat 3 ghisee in 40 de minute si in 2 zile am emis primul act in calitate de PFA. 🙂
Si rezolvam mai repede daca ala micu’ nu era asa zamberet si dragalas incat intre in vorba cu functionarele….
@ niko: Când vine vorba de un control și proces verbal, e intr-adevar mult mai rau.
Adevărul e ca am fost cam mofturos 🙂 Control de la ANRE n-am avut inca
ANAF, vroiam sa zic
@Andor: la Registrul din Cluj chiar ca se misca un pic mai bine chestiile si doamnele. Mi-am facut SRL-D-ul intr-o saptamana fara nici un stress.
Eu am folosit https://approd.ro/ si in 3 zile a fost gata SRL-ul. Am primit dosarul de la ei si l-am depus si a fost ok.
Poate n-ar strica un schimb de Best practices intre Bucuresti și Cluj la Reg. Comerțului, ca vad ca la voi mere 🙂 mai repede, deși stereotipurile zic exact invers 🙂
te facusi mitic. nu-ti mai place Floresti-ul. vrei bani si faima. las ca primesti tu Firea si manele.
Salut,
Ma trimise eftimie aici https://vox.space/blog/93/sad-state-of-romanian-wordpress-blogs
Vezi ca ce scrie nenea ala acolo e pe bune. Site-ul tau nu sta bine deloc.
Nu ma injura, m-am gandit doar ca poate nu ai vazut. Din moment ce informatiile alea sunt publice oricine poate sa-si bage nasul in blogul tau.
Salutare
He He! De mine o avut grija administratorul. A dat la toti, acu TZ ani, un docoment (ma rog, copie) care atesta schimbarea… numarului imobilului din 4 in 2. Fara ala eram mancat, ca nu-l cunosc pe Dorel.