Prima dată când l-am cunoscut pe Victor Kapra a fost într-o chermeză la Amsterdam, amu ceva vreme (deh, viață de bloggerist, ziua vesel, noaptea vesel, nicicând trist!). Și mi s-o părut un lord, no, că are așa, o distincție care-i a lui.

După cum se știe, ardelenii nu pleacă la drum fără arsenalul strămoșesc: slană și pălincuță din aia bunuță, eventual și cuțitul lui Rambo dacă vor să se bărbierească.

Tura aia am fost numai pe jumătate ardelean, că no, mi-o fost jenă să duc miros de afumătură cu mine în KLM; da’ o seringă de jumate de distilat tot am dus cu mine, altfel mă opreau grănicerii între munți și mă trimiteau acasă și mă făceam de râs la mine-n comună.

Mno, și am servit în Amsterdam prea-cinstitele fețe cu pălincă la micul dejun, la hotelul de 4 stele unde adăstasem, și s-or lins pe buzicile lor subțiri de aristocrați după ce or răsuflat pe gură de zici că era fierbinte pălincuța (draga de ea). Că, no, era luată din sursă sigură, că eu numai cu din astea umblu.

Și fără fițe și ifose, și domnul Kapra s-a dedat la degustat, că era păcat de Dumnezeu să nu; și atunci mi-am dat seama că este un connaisseur rafinat și că nu merge la domnia sa cu orice distilat, ci numai din ăla cu denumire de origine controlată (”e aleasă de socru-meu!” – cel mai tare brand al pălincii, din moși-strămoși; că socru-meu e Chief Degustător Officer pe zona de nord a României, merg pe mâna lui mereu, fără greș).

Și Raiffeisen Bank (știți voi; banca aia cu râma) m-a provocat să fac pe Secret Santa cu un blogger: că burtă am, barbă albă am dacă mi-o las să crească hipsterește, și uneori mai și râd fără motiv, hohoho; mai trebuie haine roșii, da’ dezbrac io un comunist și am rezolvat. Așa că io, Groparu, am hotărât să-i fac cadou lui domnu’ Victor Kapra un distilat de prună bistriță (posibil cu amestec de mânănțele, că alea-s super dulci; dar și super mânănțele), că vine iarna asta românească peste noi și e păcat să nu apelăm la rețetele astea strămoșești de rezistat la frig când ieșim la deszăpezit cu bustul gol! Happy Sărbători, domnule Victor, să vă gândiți la mine când vă laudați la prieteni cu licoarea! Și, ascultați la mine ce vă zic, dacă o grijiți cum se cuvine asta vă ține și două seri.


Cu timbru nefilatelic. Am verificat, nu au la sticlă de plastic, că nu-i lasă

Pălincuță cumpărată, firește, online. De la sursă. Prin widget-ul Smart Mobile.


“Cât, mă? Numa’ 700 ml? E pentru cei care fac dietă?”

Și, domnu’ Kapra, nu vă supărați, sunteți mai câștigat așa, pe cuvânt; că cealaltă opțiune era să vă iau ciorapi, care nu încălzesc inimioara decât dacă le puneți pieptar. Pe când pălinca asta e Black Label, limited edition, că la ce apetit au nordicii României nu se știe dacă or să mai aibă și la anu’.

C-așa-i în Ardeal.

Mai multe detalii despre #viațafărăcash aveți aici (Facebook) și aici (website), hai noroc și sănătate!

PS: Și domnia sa mi-a oferit niște cutie de pus momelile. Păi știa că degeaba-mi ia sacoșe de transportat peștii, că n-avea rost, peștii pe care-i prind eu încap în buzunar, în punga de sendviș. Și rămâne și loc…

 

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 4 comments

  1. ion ion romanul care nu face politica Reply

    Acu, intrebare serioasa.Daca prinzi pestisorul de aur ii ceri sa ai fir intins cu kg multe sau portofel dolofan?!

  2. alunelu Reply

    Tre’ ca e magic widgetul ala de la Raifaizen, ca mie nu-mi apar preturi, “Adauga in cos” si alte chichite din astea cam necesare ca sa poti cumpara online pe saitul respectiv… Ca mi-ai facut pofta cu descrierile tale si am dat click.

Leave a Reply to Groparu Nemernic Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *