În studenție, pe măsură ce se apropie examenele de final, cu atât mai atroce sunt petrecerile (dacă sunteți părinți de studenți, așteptați-vă la asta!).

Pentru că se mărește disperarea, deci și setea! Ascultați la ce vă zice psihologul Groparu.

Lecția asta se aplică foarte fidel vieții. Cu cât înaintezi în vârstă, cu atât și petrecerile sunt mai de pomină; dar măcar îți alegi mai bine tovarășii cu care te chefuiești, unde mergi și ce faci cu ei, ce și cum bei. (bullshit!!!!)

Mno; Țiganiada este felul nostru de a ne întâlni, o dată pe an, și a ne face de cap singuri, pe o vale de munte, mascați în țigani, numai noi; ca apașii și comanșii și păstorii din Mărginime, frații lui Zamolxe.

Și! Ajung în Sibiu. Unde apuc să mă maschez în țigan, atâta cât s-a putut! Pentru că tenul meu sensibil nu prea mai suportă bărbi și mustăți, dar pălăria este inimitabilă, iar paietele, de împrumut, tot au și ele farmecul lor;

iar recuzita prietenilor este și ea păstrată cu sfințenie. Cu mare sfințenie!

Înainte de orice altceva, nașul Greuceanu (regele pavajelor; plus că o să fie și regele cabanelor, vă zic eu mai încolo ce și cum) ne ordonă: marș cu mine, avem o treabă de trebăluit înainte de plecare, ca să eliberez duba și giâpu’.

Și merem cu el să ia un mini cilindru compactor de prin Orașul de Jos din Sibiu, unde avea ceva lucrare. Cu duba, cu noi îmbrăcați destul de modest, în uniformă din aia care-i face pe neonaziști să ofteze nostalgic, dar și cu comportament pe măsură.

Și parcăm… și vine cu cilindrul compactor către mașină, că nu știu unde trebuia să-l ducă. Și vine încet, încet…

Și, în timpul ăsta, în fața noastră parchează un meleu. Mercedes Meleu. Care nu mai putea trece de compactor să intre la stăpân în curte.

Noi, ăștia rămași în cabina dubei către care se deplasa cilindrul, ne uităm la domnia sa șoferul… băi, om cu bani! Grizonat, obraz subțire, bine-mbrăcat… și care nu s-a învrednicit să se uite înspre noi, plebeii.

Haștag: #aristocrat.

Noi ne uităm la el, râdem de el că nu se uită la noi și ne evită ca pe căpușe, apoi râdem de noi că nu suntem priviți de el… haha, într-un final, omul are loc, se strecoară și-și poate parca mașina în curtea lui.

Băi! zic eu. Așa-i că dacă erai bogat și aveai vilă și Meleu în Sibiu și unu-ți bloca drumul, să-și facă lucrarea, așa-i că nu te căcai pe tine să-l obligi pe ăla să se mute aiurea și parcai și tu unde se nimerea pentru 5 minute? Și ieșeai dupa ce plecau ăia să-ți bagi mașina-n curte și te bucurai că ai făcut niște bine universului? Așa-i? Mno, de-aia nu vom avea niciodată Meleu din ’99 și vilă-n Sibiu, băi; că avem atitudine din asta de sărăntoc, băi, atitudinea face totul, noi pușcați la buzunare am fost, pușcați vom rămâne!

Cât să mai fi durat? 4 minute? 6? Ia ghiciți voi cine vine după exact 3-4 minute: exact, vine doamna domnului bogat! Dar nu avea Meleu, ca #săracii, ci avea Cayenne, ca #piperul.

Dacă domnul său nu ne-a învrednicit cu absolut nici o privire, doamna și-a exprimat clar, din priviri, dorința sa expresă ca noi să fim arestați și executați, ca-n Cecenia, și rămășițele împrăștiate și aruncate-n Siria și apoi într-o zonă de conflict deschis cu Boko Haram. Mai sunt printre voi oameni care vor să se mute-n Capitala Culturală Sibiu? Sau în Capitala Ardealului Cluj? Păi, încercați să veniți aici ca muncitori din ăia necalificați, o să aibă loc o explozie de bucurie din partea băștinașilor!

Odată cu primul atentat terorist din istorie.

Mno! Nu suntem aici ca să vorbim despre cât de deschiși sunt ardelenii; ci suntem aici pentru a vă spune cum ne-am oprit să luăm de-ale gurii…

…apoi am ajuns în Rășinari, satul lui Cioran, Goga și al Țiganiadei noastre, unde ne-am reunit cu tot grupul găștii…

…și am purces către valea noastră, fără să ratăm șansa de a servi ciurdarul…

…numai pentru ca să găsim apoi bariera pusă! Împotriva hoților de lemne.

Noi ce vină aveam? Noi, suflete curate? Că nu suntem genul care să ne apucăm de ars păduri, furat lemn și violat proprietăți! Că toți suntem ecologiști înrăiți și mai avem și aplicația Radarul Pădurilor pe telefoane, și aveam un metru cub de lemne cu noi, că nu ne trebuie cheresteaua României, și urma să stăm și pe teren privat, deci nu pe proprietatea cuiva, să facem rău la Transilvanie, deci toate condițiile legislative și biblice țineau cu noi!

Ce să vă spun? Suntem români; deci ne-am descurcat; și am reușit să facem rost de cheie atacându-ne băștinașii familiari, care au sosit de sub un clop tradițional sibian (dacă nu porți clop din ăla, degeaba vrei să faci brânză! Că nu-ți iese decât ceva spurcăciune franceză din lapte pasteurizat anterior!), și omul a fost mega-serviabil, că noi cumpărăm grația indigenilor cu coniac de-ăla ieftin!

Și ajungem în poiana noastră dragă… DE-ZAST-RU. De-zas-tru! Poiana noastră verde și iubitoare, cu iarbă grasă, largă cât un stadion, era acuma blocată de vreo 50 de trunchiuri de fag străvechi, de sute de ani… cu rumeguș și tăieturi de lemn peste tot… am să revin asupa acestui aspect, pentru că a fost printre cele mai dureroase momente când am dat nas în nas cu defrișările astea cretine, nesimțite… cât de redus mintal să fii să te apuci de furat lemn, să-ți riști sănătatea și viața și viitorul furând lemn și distrugând poieni curate, când în Sibiu șomajul e de 3.3%???

Mno… ce mai contează? Am ajuns în altă poiană, într-un final, cu toate facilitățile: corturi, generator, lemne, carne, mese, scaune, muzică țigănească, muzică lăutărească…

…dar mai ales beutură.

Hashtag #multămultăbeutură!

~va urma~

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

This article has 4 comments

  1. boemul Reply

    locul unde mergeam eu cu prietenii la grătar a fost defrişat în scopuri nobile, sau cel puţin ştiinţifice. fix acolo se face acum mega laserul ăla de la Măgurele…

Leave a Reply to boemul Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *