Țepari de Facebook

Într-o zi, pe când încercam să ajung la finalul Facebook-ului, îmi trânteşe Zuckerberg o reclamă la un magazinaş online care vindea fix ce nu aveam şi-mi trebuia cu orice preţ, lucru fără de care viaţa mea era incompletă şi fără rost: o dronă submarin. Visul umed al oricărui pescar! Îi dau repede linkul nievestei cu menţiunea: fffff urgent. Nevastă-mea îşi pune pe chip faţa de refuz şi contraatacă: - Ce-i asta? - Visul umed al fiecărui pescar! Fix ce-mi mai trebuia ca viaţa mea să fie completă! Viitorul meu cadou de ziua mea!!!! - Nici să nu te gândeşti! Mă înmoi tot: - Da' de ce, tu mami...? - Cum de ce? Om în toată firea şi-şi ia submarine! Jucărie să se joace-n cadă cu ea! Doamne fereşte!…continue reading →

Bă, io bile le-aș vinde! Bile!

- Atâta-s de proști oamenii, că le-aș vinde bile, mă. Bile. - Bile? - Bile. - Ce bile? - Bile colorate! Bile, aș umple un camion cu bile, aș veni cu el în centrul Clujului și le-aș vinde și m-aș umple de bani. Așa zicea un prieten acum câțiva ani, și eu nu eram de acord. Azi am băgat o tură fulminantă prin oraș mai ceva ca un concurent în Le Tour de France, cu plătit rate la banci și alte prăpăstii degrabă sugătoare de bani. Și, în miezul evenimentelor, am primit ordine directe de la șefă să mă opresc să iau apă de mare de la farmacie, pentru Gropărel. Că, no, tot are nasul înfundat cu atâtea polenuri și prafuri și eșapamente care plutesc prin văzduhul orașului de cinci stele, toată lumea să vină la Cluj și să circule cu mașina și cu pomii-nfloriți!…continue reading →

Cum să devii finanțator al terorismului islamic

Într-o zi, săptămâna trecută, îmi sună telefonul. Mă uit: număr necunoscut din multe cifre, iar telefonul, fiind deștept, mă anunță că apelul este inițiat din Algeria. Până să răspundă ardeleanul, deja apelul se terminase. Sunase numai de vreo 3 ori. Mno, stau, mă gândesc la tot felul de gânduri. Dacă era un prințul algerian care dorea să mă lase moștenitor peste haremul lui de vaci Zebu sau Black Angus? Sau o sultană bogată, cu oi și petrol? Sau vreun guvern care are nevoie de un blogger ca dictator?…continue reading →

Două din Florești. Azi, a doua

Unde găseşti cei mai fraieribili oameni? Se dau următoarele opţiuni: - printre ăia săraci şi proşti? Nu, că ăia ştiu că-s proşti şi se feresc. - printre bogaţi şi proşti? Chiar dacă o regulă de aur a capitalismului este să nu laşi prostul să-şi ţină banii, chiar şi bogaţii proşti ştiu că sunt proşti şi nu dau nici ei drumul la lei. - printre inteligenţi? Eeeeei... aşa mai vii de-acasă!…continue reading →

Mama, ce se-ntâmplă azi cu mine

SMS Cluj, decembrie 2010. La chef, ajung la masă cu Arhi, bârfim una-alta. Iau o bere, apoi mă ridic să întâmpin pe nu mai ştiu cine. Rămân în picioare, consum mai multe beri pe care le plătesc la bar. Într-un târziu, plec fără să ma revin la masă. A doua zi îmi dau seama că nu am plătit berea consumată la masă, mă crizez, dau pe Twitter, Arhi  zice să mă liniştesc, a fost plăcerea lui. Booon. În primăvară mergem la Cabana Moţilor. Gaben venea val-vârtej să bea şi el o noapte cu noi. Îl sun: ia-mi nişte duracelluri pentru baby-phone, alfel mă leagă nievasta de pat să fie sigură că are cine să audă dacă plânge Gropărelul! Gaben aduce bateriile, io le iau, uit să i le mai plătesc. Tot în primăvară, plec în Amsterdam cu Revista Biz. Eu, proaspăt lăsat de fumat, dar încă în faza de negare, îmi zic: bă, vin bloagheri de seamă; dacă te păleşte pofta să bagi o ţigare, nu dă bine la google rank să cerşeşti de la Şuţu, de la Kapra sau de la Crivăţ şi Visurât ţigări ca ultimul boschetar blogger fomist ce eşti!!! …continue reading →