Una din sursele mele de încredere din Cluj m-a înştiinţat că în weekend se recoltează unul din lacurile de la Ciurila. Pofticios de peşte ca un grizzly (mai ales că anul ăsta nu am mai ajuns în Deltă - lăsaţi, nu mă consolaţi, nu aveţi cum; inima mea e prea neagră), mi-am luat vânătorii tribului şi am fugit la faţa locului. Cu un singur gând în minte: crap, somn, caras, şalău - şi aproape nimic altceva.
De fapt, sigur nimic altceva.
Ajungem acolo sâmbătă - era o atmosferă exact ca-n Pamplona înainte de a da drumul la tauri pe străzi: mulţi cetăţeni adunaţi la capătul lacului secat şi o tensiune în aer de o puteai tăia cu cuţitul, miroseai adrenalina ca pe mujdei. Degeaba trăieşti tu de 4 generaţii la bloc în Mănăştur sau - Doamne fereşte! - în Bucureşti, că în esenţă tot adunător culegător eşti! Sau bărbat sub papuc - aia-i clar.
Cu ADN-ul răscolit de vederea pradei şi inima fremătînd de poftă, am tras nişte cadre din scurt.
…
continue reading →