Rele de mici

Destinul mă abandonase în autogara din Sibiu. Asta prin grația lui Dumnezeu și a nevestei, care-mi dăduse scutire în acest sens; căci mă duceam în Deltă, la pescuit, și tocmai descărcasem jumate din cala autocarului - adică undițele mele. Care undițe, firește, nu prind aproape nimic niciodată. Ele-s de vină, firește.…continue reading →

De sarbatori, nervii sunt intinsi la maxim

În casa scării trece pe lângă mine vecinul de la 3, beat și cu copilul de 4-5 ani de mână. Copilul zice ceva către mine, nu bag în seamă prea bine ce, ca apoi să mă trezesc că "taticul" îl asmute ca pe un cățel spre mine: "Hoțul!" - cu un gest de cioban, aplecîndu-se spre mine și sărindu-i saliva din gură.…continue reading →

Cum era să mă bat în Mănăștur pentru un loc de parcare

Aflat cu ceva treabă în Mănăștur - zona aia bună, de pe Plopilor, nu partea cu jungla africană - îmi parchez mașina preț de o oră după ce în prealabil am investigat cu foarte mare atenție terenul: știam că băștinașii de aici nu sunt dintre cei mai primitori dintre români.…continue reading →

Poor bastard

Ieri a fost ziua hinuţei noastre, ce mai, să trăiască, la mulţi ani! Noroc cu Facebook-ul că nu am uitat de aniversarea ei cu desăvârşire (io tot mereu mă cred pe o altă planetă, pe care e obligatoriu să mergi la pescuit; dar sursele mele îmi repetă că de fapt sunt pe planeta aia pe care e obligatoriu ca nievasta să-ţi interzică să ieşi la o baltă). - Servus, hinuţă! - Servus, zice ea. - La Mulţi Ani, să-ţi crească cozonacii, să îţi iasă curăţenia lună, să calci cămăşile fără probleme, să parchezi uşor, să îţi scadă celulita... (mă rog, chestii care se urează la femei).…continue reading →