Rele de mici
Destinul mă abandonase în autogara din Sibiu. Asta prin grația lui Dumnezeu și a nevestei, care-mi dăduse scutire în acest sens; căci mă duceam în Deltă, la pescuit, și tocmai descărcasem jumate din cala autocarului - adică undițele mele.
Care undițe, firește, nu prind aproape nimic niciodată.
Ele-s de vină, firește.…continue reading →