Joi şi vineri mi-am luat concediu: nievasta o picat răpusă de ceva răceală misterioasă, iar Gropărelul o trecut de la roşu în gât la ceva faringită cu complicaţiuni. În fine, mers la urgenţe, antibiotic prima dată în viaţa lui, diarei verzui şi scânceli infinite, foit în pat cât e noaptea de lungă etc.
Vineri după-masa, după ce toată familia gropărească dormise tot nu în ultimele trei-patru nopţi şi mergeam prin casă ricoşând din mobile, reuşim să: culcăm una bucată Gropărel, cu ursuleţul lui albastru la piept şi scâncind în somn de-ţi rupea sufletul; culcăm una bucată nievastă, iepureşte, alertă la orice sunet scos din laringe de Gropărel (ambii în dormitor); culcat Groparu în sufragerie, cu TV-ul pornit, să nu cadă prea adânc în moşia lui Moş Ene, să audă când Gropărelul zbiară şi să sară-n schemă.
Nu trec 20 de minute, şi pe la ora 4 (când e somnul mai somn) sună mobilul meu Sony Ericsson cel puturos. Groparu cască jumate de ochi: socru-său. Groparu respinge apelul, doarme mai departe pe burtică.…
continue reading →