Și… vă știu nevestele PIN-ul de la card?
– Am rămas fără sfânta pită! Ce-i fac io de mâncare la Gropărel dimineață? Meri la non-stop de ia! zghieară nievasta.
Apoi, ca-ntr-o negociere, una caldă, una rece:
– Dacă ești prea obosit, mă duc eu.
Deci era clar că trebuia să merg eu.
Așa că mă iau și mă duc, că doară pricep și eu mesajele subliminale, nu-s bătut în cap (de tăt).
La magazin stau la coadă: doi (studenți? tinerei?) tocmai se hotărau ce să cumpere.
Ca de obicei, EL se hotărâse relativ repede: pusese pe tejghea patru Tuborg – semn clar că avea ceva plan secret pe termen scurt, iar necesarul lui proteic era satisfăcut pentru seară. În secunda doi, și-a și pus mâna dreaptă deasupra lor, într-un gest tandru, semi-patern, semn că le va apăra cu prețul vieții sale.
În timpul ăsta, EA, iubita lui puștoaică o ardea raw-vegan: ”suc Tedi aveți? Nu din ăsta, din ăla mare. Piersici? Așa… o apă plată, o legătură de pătrunjel, o pâine cu secară, un borcan de miere BIO și o varză Kale” (n-aveau varză Kale! E non-stop, da? Nu magazin de hipsteri).
Mai avea un pic și cerea testicule de cocoș (”fasolea” aia din dreapta sus)
În timp ce fata-și umplea mâinile cu castraveții și mierea ei BIO, el scoate cardul, ca un gentleman, și i-l dă vânzătorului ca să plătească; apoi fuge repede să-și ia o pungă gratis de la raionul de legume. Revine și, cu mâinile ocupate de nobila ocupațiune de a-și pune berile la adăpost, îi cere ajutorul EI, care deja era cu mâinile pline de chestii sănătoase – mizând, pe bună dreptate, pe capacitatea nativă a femeii românce de a se descurca indiferent de circumstanțe:
– Te rog ia tu cardul meu.
Normal, femeia româncă s-a descurcat: l-a palmat în secunda doi.
Fin observator al psihologiei umane, vânzătorul nu s-a putut răbda:
– Așe, amu dă-i cardu’! C-apăi, după ce te-nsori, îi dai și PIN-ul!
Cei doi se uită… lung se uită, nu prea știau ei dacă-i în glumă sau în serios… Groparu le ia locul, că-i venea lui rândul să ceară și el ceva. Dar, în loc să cumpere pită, zice tare, să se audă în tot non-stopu’:
– Așa-i.
Se pune ca EL stie pin-ul la cele 3 carduri ale mele? L-am ales usor, lunile de nastere ale plozilor din dotare ? Doar daca ii dau socuri electrice poate si le aminteste ?
@ Catrina: NU are cum să și le amintească.
Oricum, ca să fii sigură, eu aș pune ca PIN data căsătoriei. Din această dilemă nu are cum scăpa.
@ Catrina: PS: Trăi-v-ar plozii, Doamne-ajută!
Data casatoriei :)))) Doamne ajuta!
Multumesc, sa fie sanatos Groparelul!
Cind mai am drum prin Cluj (miine si vineri ?) te caut!
Stie, stie. 🙂
@ Catrina: Mno, păi cotă!
@ BOSCO: NORMAL CĂ ȘTIE!!!!!!!!!!!!!!!!!
NU STIEEE!
( Da’ are acces prin net banking. ‘Zaul lui de netbenking si magazine de pescuit care nu se pot numi Bio sau school sau ceva carp training center. )
Eu i-am dat si carduri, si PIN, dar daca n-o avut POS-ul functia de contactless, tot nu s-o descurcat. Si apoi PIN-ul oricum l-o uitat, si cardul ei, contul de internet banking tot eu il administrez de ceva ani. laAm incercat si invers, e nasol rau ca barbat si sot sa ii ceri sotiei sa-ti dea niste bani…
Offtopic: ce e de facut in Cluj zilele astea ca sa tin ocupat un baiat de 9 ani? Si unde se mananca bine ( eventual pe langa MV) ?
Nu stie PIN la cardul meu, are propriul card legat de contul de salariu 🙂
datele de nastere, frate.!
!alin – il duci pe copil in mall ca afara o sa ploua mult.
Gropare, aia cu data casatoriei nu merge tot timpul. Cand mi s-o nascut a doua prunca o trebuit sa completez ceva la maternitate, si cand am ajuns la data casatoriei, am stiut ziua, luna da a dracu daca am mai stiut anu. In zambetele ironice ale asistentei, m-am dus in salon s-o intreb pe duamna cand ne-am luat… Singuru lucru care m-a salvat a fost ca nici ea nu stia. Am amanat completarea actelor pana mai tarziu, “sa fim siguri, ca va intoarce de la Primarie”.
Nu il stie, da’ are un card infipt in acelasi cont, deci… direct de la sursa